Dar nu de aceea scriu că ar fi fost o reticenţă sufletească pentru mine, sau că amintindu-mi de răposat, m-am gândit să vizitez şi eu locurile de veci ale bunilor noştri. Nu, nu defilez cu asemenea gânduri sau iniţiative. Şi cu toate acestea, fără a ne vorbi, m-am întâlnit cu domnul Şiman, cu care am conversat mai amplu, lângă o bere la fosta “Cofetărie Crinul”. Poveştile au fost despre felul cum au decurs, neoficial, lucrările mai sus menţionate de la Vişeu. Mi-a dat şi mie una din temele primite pentru scris pe loc, şi am pritocit următoarea epigramă, cu toate că îi declaram cu puţin înainte că de acest sport o să mă las.

Pe-o temă dată

Fost-ai lele cât ai fost
Om pe lume, om cu rost.
Dar de când te-ai dat la cele…
Sânt sătul de-atâta …piele.

După ce şi-a văzut ursul umbra
6 februarie 2006

Am fost nouă cenaclieri prezenţi: Bodnar Mihai, Nistor Bud, Filip Romulus, Găinariu Viorica, Micle Mircea, Familia Mureşan(domnul Vasile şi doamna Aurelia), T.Rocneanu, Ioan Şiman. Domnul Şiman a venit c-o jumătate de oră înainte de vreme pentru a se putea exprima asupra ultimelor realizări ale mele. Cu toată graba nu ne-am terminat toate spusele până la ora începerii şedinţei “în plen”. N-am apucat să ne strângem mâinile, că Domnul Şiman ne-a avertizat “să nu scoatem” nici-o vorbă, că avem un program foarte încărcat şi “ăia” cu “AVON”-ul nu sunt dispuşi să ne aloce din timpul lor nici-un minut. Aşa că am tăcut 39 de minute grele. În aceste minute am audiat diferite anunţuri, diferite date ale unor concursuri din ţară, dar am fost şi muştruluiţi, deoarece nu toate materialele au sosit pentru revistă şi mai ales că nu am muncit mai mult. Dacă mă uitam la ceilalţi observam că de fapt toate acestea mi se adresau mie şi poate că puţine dintre ele şi domnului Bodnar, parţial familiei Mureşan, că despre ceilalţi ce să spunem, ziare să fie şi reviste care să le poată publica producţiile. Despre Domnul Micle ce să spun : din Canada şi până în Maramureş, via Bucureşti peste tot e plin de epigramele dânsului. Ba mai mult nu scapă nici-un concurs epigramistic ce se desfăşoară în ţară. Nu mai are nevoie de felicitările noastre cu toate că noi i le oferim cu drag şi ne bucură succesul domniei sale. Sunt mulţi care ar dori să-l întreacă dar aici este vorba doar de stoicismul muncii sale şi evident de aceea sclipire de inteligenţă care-i aranjează literele şi silabele exact în ordinea potrivită. Poate că nimeni nu şi-a dorit un concurs împreună cu Domnul Şiman, dar se pare că impulsul dat de Domnul Micle va duce şi la o asemenea situaţie. S-au dat citire materialelor în ordine inversă faţă de mai vechile noastre obiceiuri. S-a citit cronica de cenaclu şi apoi s-au citit epigramele şi celelalte materiale necesare “tapării” viitoarei reviste “Spinul”. Cu această ocazie Domnul Nistor Bud “a prins” cuvântul “absenţe” situaţie care la dus la citirea prezenţelor tuturora pe anul 2005, şi vai Doamne că au fost destule. Este ciudat cum unii oameni aveau inclusă în profesie disciplina muncii şi cât de greu se poate aceasta adapta la o “disciplină liber consimţită”. Trecând peste aceste împunsături, a avut cuvânt şi doamna Găinariu care “la ars” pe domnul Bodnar, persoană care i-a întors reuşita înapoi. De aici n-am mai avut cuvânt, deoarece s-a dat cuvântul familiei Mureşan care au mai primit un “Mulţi ani trăiască”, după care l-am sărbătorit pe Vasile, cum ne-am priceput, dar şi cum a fost consumaţia, urându-i numai cele bune şi sănătate şi să nu-l asculte pe minerul acela cu :”n-o băga”. Am mai fi stat, vorba aceea ”era la ce”, atmosferă de asemenea, dar nu era timp doarece cursanţii care preluau sala după noi, erau deja puşi în şiruri. Deci “La mulţi ani” Domnule Vasile şi la revedere stimaţi cenaclişti.10 ianuarie 2006

Reîntâlnirea epigramiştilor băimăreni
din 5 iunie 2006
De regulă la Cenaclul Scriitorilor din Baia Mare, dacă s-a făcut o ieşire în alt spaţiu, ieşire care este şi într-un timp intermediar între cele două săptămâni, viitoarea reîntâlnire se v-a organiza doar la timpul care rezultă din periodicitatea întâlnirilor. Da, dar, aceste lucruri nu sunt agreate de Domnu’preşedinte al spinoşilor. Şi uite aşa ne-am reîntâlnit după o săptămână, nu după două cum obişnuim. Cert este că ne place să ne întâlnim, dar nu trebuie să le ştie chiar pe toate şeful.
Greu a fost de început şedinţa asta. Cu toate că numai domnul Bodnar a întârziat şi nici
dânsul tare mult, Domnul Şiman a descoperit, după atâtea încercări şi probe, cum se poate tipări o revistă de către Domnia lui, şi asta după ce şi-a tipărit 11 cărţi, apoi revista noastră “Spinul” şi “Suvenirile de la Buziaş”, acel caiet cu 33 de epigrame şi opt rondeluri în care-şi redă toate sentimentele pe care de noi le cam ascunde (“Rondelul egoist”, “Rondelul şnapanului”, “Rondelul ipocriziei” etc.) şi opt sonete în care ne regăsim fiecare gândurile singurătăţii şi multe păreri de rău, pe care nu are rost să la înşirăm aici, deoarece acestea sunt la fel la fiecare. În conlucrare cu persoana care i-a realizat coperta, s-a ambiţionat şi i-a forţat mâna omului, ca să-i scoată o copertă color pentru “Caietul de Buziaş”. Cu coperta colorată, a observat că nu numai caietul, dar şi fotografia dânsului arată mai bine ca el, de aici regretul că el ne-a vândut “caietele” necolorate, care erau mai ieftine, când putea să le vândă pe acestea care…..
Toată această treabă ne-a luat mai bine de-o jumătate de oră. Şi eu şi alţii, am început să murmurăm. Atunci şeful a căutat două cuvinte “comparaţie” şi “pot” şi ne-a dat extemporal. “No-a faceţi epigrame!” S-a lăsat liniştea. Doar pixul Domnului Filip ne mai aducea aminte că prin secolul XIX s-a inventat alfabetul Morse. Cum nu toată lumea a fost radioamator, Domnul Nistor Bud a întrebat care-i scopul acestor « manevre » zgomotoase, moment în care Domnul Filip a răsuflat entuziasmat : »No acum scrie şi pixul meu». N-a lipsit mult şi am şi auzit ce ştia să scrie acel pix. Cu toate că nu s-a menţionat cât de lungă-i pedeapsa, mă scuzaţi, câte epigrame calde trebuie de făcut, cu excepţia Domnului Micle care a putut realiza şase epigrame, ceilalţi au făcut câte două. Le-au citit pe rând fiecare şi şeful a apreciat munca noastră, spunând că n-am bătut degeaba cu pixul în masă. Toţi am fost antrenaţi în treaba aceasta şi posibil să fi fost o reuşită generală. Aprecierile au fost revărsate asupra epigramelor Doamnei Hendrea, a Domnului Micle, a domnului Bud Nistor şi parcă mi-a zis şi mie ceva, posibil : « să nu mă încred ».
Apoi s-au citit epigramele din revista “EPIGRAMA”, epigrame care ne-au adus fel de fel de insatisfacţii şi poate că nu i-am bârfit pe toţi, dar nu cred că au scăpat prea mulţi de bârfele noastre. După acestea, în sfârşit, mi s-a permis să citesc şi banalul « proces verbal » dresat pentru ultima ieşire de la GRUPUL ŞCOLAR « Gheorghe Lazăr » din Baia Mare. Toţi au fost mulţumiţi de…activitatea pe care a prestat-o Clubul acolo. (ciudat a fost că nimeni nu m-a întrebat de unde am ştiut că Domnul Micle a citit 30 de epigrame deoarece eu nu le-am numărat, dar s-a potrivit ca din tavanul clubului, cam la frecvenţa cu care citea Domnul Micle câte-o epigramă, cădea şi câte o picătură de apă. Picăturile le-am numărat eu). După ce s-a făcut această estimare măgulitoare, au început criticile…pe care sunt sigur că bănuiţi ce desfăşurare au putut avea. S-a ajuns până acolo încât s-au dat şi unele indicaţii de regie, pentru o viitoare ieşire. Dintre acestea cele mai pertinente au venit din partea Domnului Bodnar. Răsfăţaţi cu cafea de către Doamna Hendrea (este vorba de cei şapte…prezenţi), ne-am oprit din rumoare şi parcă la comandă toţi ne-am aruncat ochii pe geamuri. Era trecut de ora 18 şi nimeni nu se uita la noi prin geamurile termopan. Ezotericii nu veniseră. Atunci am realizat că ei şi-au luat deja vacanţă.Numai noi “Spinoşii” şi parlamentarii mai muncim în ţara asta. Ca să vezi domnule cum apar asocierile. Nu trebuie uitat că Domnul Filip a spus că are toate materialele pentru a realiza revista noastră. Atunci un zâmbet ne-a fluturat pe feţe. Noi vom avea revistă dar parlamentarii nu. În sfârşit avem şi noi ceva ce mai marii ţării n-au. SÂC ! Nu au prins poantele acestei şedinţe animate: Familia Velea, Gabriela Medan, Domnişoara Ciumău, Doamna Găinariu, Domnul Mihai, Domnul Fârte, Domnişoara Nagy Andea. Vă doresc o vacanţă profund odihnitoare şi fără “copemsate”