Fără epigrame
2 octombrie
După cât se vede, ne-am cam obişnuit cu sărbătoririle, cu concursurile, cu revistele altora, numai că activitatea noastră nu constă numai din aceste etape, concret ne-am afirmat sau nu în propriul nostru cenaclu, apoi mai este aspectul că uneori ni se tipăreau aceste epigrame în “Graiul Maramureşului” şi nu în ultimul rând în publicaţia a cărui autori suntem, revista SPINUL. Ca să nu trecem mai departe şi “Informaţia Maramureşului” şi-a inclus în plan publicarea unor epigrame ale Clubului nostru, dar după cîte s-a observat, în săptămâna trecută, şi poate că şi mai înainte, nu s-a citit nici-o epigramă la fostele întâlniri, nu s-a publicat nici-o epigramă în ziarele judeţene. Concluzia: se pare că ne-a luat valul, ne “omoară” gloria. Unii motivează că au trimis la diferite concursuri, care cu greu “scapă“ câte-o diplomă în afara judeţului, spre deosebire de sibieni care sunt mai corecţi şi nu permit participarea epigramiştilor proprii. În rest, şi în concursul nostru s-au înscris unii dintre colegi, ceea ce n-a dat o notă prea bună pentru organizatorii acestui concurs şi în urma dezbaterilor a reeşit că era mai bine văzut, dar şi mai apreciat acel concurs, dacă s-ar fi respectat aceste criterii dar şi dacă era înscris în programul de desfăşurare a “Sărbătorilor castanelor”. Ca să încheiem aceste lipsuri din munca noastră, ar fi bine de văzut că avem un material bogat pentru revistă, numai că cel primit de la alţii, este mai voluminos decât materialele de la proprii noştri epigramişti. Multe dintre aceste materiale vor ocupa spaţiul revistei SPINUL cu numărul 3. În acest context cred că trebuie respectate anumite proporţii între realizatorii revistei şi oaspeţi. Mai este încă o problemă, ca din cele 28 de pagini ale revistei, încluzind şi copertele să fie repartizate cât de cât pe persoane, că doar avem profesori de matematică care pot face “rapoarte şi proporţii” între cenaclişti. Conceperea unei reviste, presupune o varietate dar şi o bogăţie de materiale din care s-o realizezi. În acest context, domnul Şiman se luptă cu morile de vânt, cu atât mai mult cu cât trebuie să avem şi numărul patru în şpalt ca să poată fi scos în acest an. Or din nou ne lovim de acei care “uită” să prezinte materialele, apoi în ultimul timp şi “corectura s-a mai muiat”. Dacă unii dintre noi nu vor răspunde promt cerinţelor revistei, există întenţia de-a proceda ca doamna Florica Bud care în cartea domniei sale: “Billclintonienii” a lăsat pagini albe care “urmau să fie complectate de…”. Dacă nu vom putea ajunge la o soluţie mai bună, vom prelua şi noi aceste inovaţii spre cinstea celui care v-a avea numele şi caricatura pe o pagină goală. O ultimă observaţie ar fi că pentru colaboratorii externi, ar trebui să fie repartizate un anumit număr de pagini. Atâtea câte le putem aloca şi în funcţie de acestea să-i publicăm. S-a mai văzut ca un membru al cenaclului nostru să aibă doar câteva epigrame publicate în revistă, şi un colaborator extern o pagină. Ne punem fireasca întrebare: cu ce a contribuit respectivul la Revista noastră de îl cinstim atît de mult pe ei şi ne omitem pe noi? Tot despre aceşti colaboratori, bine ar fi ca întreg cenaclul să voteze acele persoane pe care urmează să le publicăm în revista noastră. Să aibă acordul tuturor, dacă ne înjumătăţesc spaţiul. Până acum am publicat numai oameni care ne-au făcut cinste şi oarecum au ridicat prestigiul revistei. Din acest număr se pare că se strecoară şi personaje care se vor bucura de publicitatea făcută de noi prin revista noastră şi beneficiază nu numai de suprafaţa mare a spaţiului alocat. Titlul acestei epistole a fost formulat de domnul Bodnar Mihai în trecuta şedinţă, deoarece dânsul a observat că de trei şedinţe nu se mai “ascultă şi repară” epigrame ale membrilor clubului nostru ci mai mult discutăm ce fac alţii, ce ordine dau alţii, unii chiar în revista noastră proprie.Am pus toate problemele care s-au ivit în această perioadă deoarece se pare că pe unii i-a obosit gloria sau cred că este mai bine să promovezi un străin decât un membru al Clubului nostru. Am scris cum am scris fiind convins că acest proces verbal nu-şi va afla nicăieri locul

Apare revista
Cu 10 membrii ai Clubului SPINUL care erau la… Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” din Baia Mare, unde am constatat că ni s-a pierdut, ori furat cheia de la intrarea în sala “Cenaclul scriitorilor” din Maramureş, ne-am reîntâlnit în ziua mai sus scrisă. Ne-au oferit cheia de rezervă. Aceasta arăta ca şi o cheie aflată undeva, cine ştie pe unde, deoarece nu avea nici un fel personalizate, nici-un indiciu.
Am intrat vorba aceluia cu:”Ce-om face?”, ce-am făcut. Am intrat în sală, ne-am căutat locurile, dar mai ales cuierul, deoarece în sală era căldură şi puteam să ne debarasăm de haine. Un semn bun faţă de atâtea rele şi multele săli neîncălzite din ţară, unde vă puteţi imagina chiar şi unele grădiniţe au pornit un tratament de călire al românilor, probabil ca să nu speriem “Europa” cu sănătatea noastră de fier. Ce să facem? Pe vremea lui Alecsandri aveam “nouă vieţi în pieptul de aramă”, acum de când “trăim bine” ne-am obedizat după atâta pâine goală şi am devenit putrezi pe dinlăuntru după “activităţile” de stat la coadă. Se pare că multe se continuă din vechiul regim şi în noutatea regimului acesta. Am vrut să spun că, stăm la coadă pentru ori ce. Inexact. Nu stăm pentru ori ce, ci numai pentru ce avem nevoie. Ne vor da “la iarnă” ajutoare de încălzire care se alocă din decembrie, dar domniile lor nu au uitat să scumpească gazul, curentul, şi celelalte servicii şi utilităţi, din luna octombrie. Am aşezat “la iarnă” între ghilimele deoarece a fost o toamnă atât de lungă, că am sărit peste ea şi am intrat direct în iarnă din luna noiembrie. Ce să facem ne mai pedepseşte şi Domnul. În ceea ce-l priveşte pe Dumnezeu, mi-aş dori mult să ne dea nişte conducători, care să ştie adunarea şi scăderea. De fapt cele patru operaţii aritmetice. Îmi doresc nespus de mult acest lucru deoarece, de fiecare dată, nejustificat, când se reaşează preţurile, nu se scumpesc cu un leu, cu doi, ci procentual. Procent care niciodată nu este sub 10%. Dânşi fac acest lucru crezând, că au o ţară de proşti, care nu pricep ce înseamnă procentele şi proporţiile. Ştim domnilor, în acest fel faceţi spolierea poporului, care vă aduce aminte acest lucru, când şi voi veţi face proporţia voturilor, primite de la noi, la anticipatele de la care vă doriţi puterea absolută. Văd că şi voi faceţi calculele ca Năstase. Vedeţi să nu păţiţi şi voi ca şi el.
Vă rog să mă iertaţi. Nu am uitat, că de fapt eu trebuia să scriu, cronica de cenaclu, dar de câte ori vine iarna, ori cât ne străduim noi să fim pregătiţi, să nu avem probleme, conducătorii ţării noastre, cu un zel demn de o cauză mai bună, ne lovesc în toate părţile, probabil pentru a nu-i uita. Vă promitem solemn, dragi tovarăşi, că nu vom cădea în această greşală. Şi cum vă spun şedinţa noastră a cenacliştilor epigramişti, a avut o întrare grea a Domnului Filip cu o sacoşă de 30 de kg plină cu epigrame. Cu revista de epigrame SPINUL După ce s-a debarasat de ea, a răsuflat uşurat. A răsuflat uşurată şi Doamna Găinariu care a constatat, că de această dată, epigramele dânsei au fost “agăţate” pe ambele coperţi ale revistei. Aşa da. Tonul la veselie s-a dat. Ceilalţi, care n-am apucat să vedem pe unde şi câte epigrame ne-au spânzurat redactorii revistei, am răsuflat cu un aer de americani. Spun asta deoarece, indiferent ce prilej se iveşte, naţia despre care facem vorbire, face pariuri pentru ori ce.. Aveam şi noi un pont: “coperta revistei este roză sau ţiclamenă?”. Pariurile noastre nu s-au epuizat. Vreţi să încercaţi şi Dumneavoastră?!
Ca să nu ne certăm, câ în democraţiea noastră cine are altă părere, încă n-a ieşit din comunism, Domnul Bud Nistor, un sivicultor prin excelenţă, dar şi secretarul Clubului epigramiştilor, deci mai mult este al nostru decât al altora, a scos lista, şi ca un veritabil Moş Crăciun, ne-a oferit în dar revista noastră proprie, scrisă de noi înşine, în regia noastră proprie, după ideile noastre proprii şi cu culorile altora. A început ora de aritmetică. Fiecare dintre noi, cu o sobrietate aparte, îşi număra şi vizualiza cam ce a reuşit din producţia lui “să se strecoare” în
revistă. O primă obsevaţie. Ca să nu se dezechilibreze revista, cei mai graşi, dar mai puţini ca număr, au fost puşi mai spre capăt. De cade vreo unu să nu fie prea mare paguba şi se mai uşurează şi revista. Nu vă puteţi imagina câte feluri de discuţii au fost, dar dacă nu vă puteţi imagina ce rost are să vi le spun eu. Cert este că atunci când vrea cineva să facă linişte la Clubul nostru, strigă:”Să se citească procesul verbal” Atunci în liniştea forţat obţinută încep eu să buchisesc unele lucruri văzute şi auzite în cenaclu, lucruri despre care, după ce colegii au tăcut forţat aproape cinci minute(mai tuşesc şi eu, îmi mai refac vocea, deh!) aproape toţi spun că nu sunt de acord cu ce am scris, dar să scriu tot eu şi următorul proces verbal. Apoi am trecut la strâns, la strâns epigrame pentru revista Nr.4. Cine a spus că astăzi aduce epigrame, aţi ghicit, n-a adus. A predat domnul Micle, Domnul Bud şi subsemnatul. A venit Domnul Mureşan din Englitera şi a adus două epigrame. Nu prea era linişte în acele momente, aşa că n-am înţeles dacă englezii le-au făcut şi ni le-au trimis nouă la Spinul, ori dânsul le-a făcut despre englezi că cică s-a săturat de minciunile lor şi alte lucruri pe care ni le-a mai povestit despre străinătăţi. Să nu uităm că de bucuria reîntoarcerii între noi, Domnul Mureşan, a dat tuturor cenacliştilor o bere. Pe doamna Velea am felicitat-o pentru epigramele incluse în revistă, mi-au plăcut cîteva dintre ele dar şi de ale domnului Micle, Bud. De fapt doresc să vă spun că aproape în fiecare revistă de a noastră, se găsesc şi câteva adevărate perle, rămâne să le găsiţi. Nu, n-am uitat nici de domnul Filip, domnul director al revistei, care are neaşteptate punctări în epigramele lui, mai ales când este vorba de colegi. Doamna Medan avea clasa dânsei în Bibliotecă unde ţineau oră. De acolo a fugit doar să-şi ia darul, revista, nişte fotografii şi s-a dus la copii înapoi. Despre domnul Şiman n-am zis nimic şi ce să zici dacă el a fost tehnoredactorul revistei. I-am făcut o epigramă. Bravo lui. Cu o linie bună de epigrame şi o proză scurtă, a solicitat revista şi domnul Bodnar, care azi nu era în formă maximă. Eu îl cred şi îl înţeleg deoarece un om obişnuit cu disciplina ca dânsul, agrează greu aerul uneori de piaţă de bucate, care se degajă repede printre cenaclişti. Ne-au delectat cu citirea de epigrame Doamna Găinariu, Domnul Şiman, chiar îmi aduc aminte că titlul unei epigrame era “N-o asta-i ultima”, dar n-am auzit aşa bine despre ce era vorba. Ne au mai delectat cu epigrame domnul Micle şi Mureşan. Două lucruri vă mai spun: au venit ezotericii şi nu mai scriu că-mi taie din el, la montaj, domnul Filip.

Ultima întâlnire a Clubului Umoristic SPINUL, a avut loc la Baia Sprie la Casa Orăşenească de Cultură. Ca să spun aşa: a fost o rugăminte a Domnului primar al oraşului Vasile Barboloviciu, domnia s-a ne-a dat şi tema, şi cu toate că abia s-a terminat o festivitate dedicată Marelui Eminescu, la reprezentaţia dată de noi, în afară de patru consilieri, primarul şi grupul de copii reuniţi în formaţia D’ESIR, împreună cu profesorul lor, a mai fost prezenţi alţi profesori, alţi băiesprieni, realizând o audienţă de circa treizeci de oameni. Sincer să fiu nu am dorit a scrie acest “raport”, deoarece în ziarul GRAIUL MARAMUREŞULUI din 20 ianuarie scrie foarte
frumos domnul Mircea Micle despre această manifestare culturală a Clubului. Cu toate acestea, fiind o acţiune meritorie a epigramiştilor ar fi fost păcat să nu fie însăilată în volumul pe care îl tot pregătesc. Am mai menţionat că înaintea noastră Liceul din oraş a avut o manifestare omagială EMINESCU, drept care din acel loc, n-am mai avut spectatori. Apoi la ora de începere s-a redeschis sala Casei de Cultură, elevele din formaţia artistică m-au căutat prin parc pentru a mă anunţa acest lucru. Eu cunoşteam ce program va fi acolo, dar cine n-a ştiut văzând lacătul pe uşă, evident că a plecat. Din momentul în care s-a început programul, nu am mai avut surprize şi lumea s-a tot adunat. Pe timpul desfăşurării programului nimeni n-a mai părăsit sala..
Poate că lumea de aici să fi ajuns la saturaţie după ce au audiat o jumătate de zi poezie şi trec săptămâni şi nu mai recită nimeni nimic, altfel cu greu se explică faptul că la a treia rundă de epigrame am pus punct citirii lor. Oamenii vorbeau de maşina cu care se vor întoarce. Cu toate acestea bucuria spectacolului nu a fost numai a noastră ci şi a auditoriului, altfel ce rost ar fi avut aplauzele însufleţite?(termenul îl am din “Scânteia” de la ultimul raport la congres) Toţi epigramiştii s-au prezentat la nivelul la care ne-am dorit şi au impresionat în mod deosebit domnul Filip şi Şiman dar şi doamnele care au recitat versuri. Ca să spun aşa nici mişcarea scenică n-a lipsit, şi parcă fiecare a fost în largul său. Din această cauză i-am dat titlul prezentului proces verbal de “raport”. Spre cinstea domnului primar, personaj continuu tracasat de problemele urbei, acum a fost distins, degajat şi a ţinut mult să-i spunem părerea sinceră despre vinul personal. Cu toate că eu am interdicţie la vin, aroma lui, apoi gustul, m-au dus acolo să confirm, alături de ceilalţi că este foarte bun. Cu discuţiile purtate, probabil dacă le vom relua când vom reuşi să facem vandabilă o parte din creaţia noastră, şi ceea ce vom reuşi să valorificam, poate ne va transforma intr-o societate cultural-comercială. Actualimente cum spuneau şi alţi colegi, din creaţia de până acum ne-am ales doar cu “gloria”. M-a impresionat valul de bucurie şi onestitate atât din partea noastră cât şi a gazdelor ceea ce ne-a recompensat cu o bună dispoziţie pe fiecare, regretând despărţirea.
Felicitându-l pe fiecare, îmi mai doresc asemenea zile cu un atât de bogat substrat cultural cât şi de reală destindere. La mult bine domnelor şi domnilor.
Baia Mare la 21 ianuarie 2007