SĂRBĂTORIREA DOMNULUI ING. MIRCEA MICLE, la 70
de toamne la această dată ( cu toate că dânsul este născut în vară)

După ce preşedintele Clubului a făcut o succintă prezentare a realizărilor deosebite ale domnului îng. Micle Mircea, este vorba atât de realizările profesionale cât şi cele beletristice, ocazie cu care s-a menţionat şi articolul scris de domnul ing. Nistor Bud în ziarul local, articol de-o deosebită simţire şi prietenie. Un adevărat monument de muncă şi creaţii din varii activităţi.
Aniversarea lui M. Micle
Epigramist cu experienţă care iubeşte epigrama şi o are ca preocupare permanentă, cu epigrame recunoscute la nivel naţional. Un coleg inimos care aderând la mişcarea clubului nostru a adus o împrospătare de forţe şi multă încredere şi calitate în realizări. Este receptiv la tot ce se preconizează în promovarea epigramei, pentru ca oamenii să fie mai buni. Suntem bucuroşi că-l putem sărbători la o frumoasă vârstă rotundă, şi îi urăm multe asemenea aniversări tot în Clubul „Spinul”. Romulus Filip îi spune:
N-ai din ce ‘nădi un nai,
Te plângeai ca bieţii moşi.
Iată ce tezaur ai:
Şaptezeci de ani vârtoşi!

Şi Toma G. Rocneanu i-a ticluit şi el una:
Unui coleg la împlinirea a 70 de ani

La Remin unde-ai lucrat,
Inginer, hăul a-nvinge,
Pe uşă scris ţi-au lăsat:
Intră de mai poţi…ÎMPINGE

Doamna Găinariu îi dedică o urare specială făcută pentru acest eveniment:

De ziua dumneavoastră c-un altfel de prefix

În anii ce-or urma să iasă totul fix.
Cu „spinoşii” împreună
Umorul, să ne meargă strună
Şi eu ştiu, că-l faceţi bine.
Mă-ntreb, spunând ades, că cine
Mi-a-ntinde-o mână de-ajutor,
Să am ca dumneavoastră spor ?
Mulţi ani frumoşi şi fericiţi
La cei care vă gândiţi
La doamna care rabdă chinul,
Când faceţi rime pentru „SPINUL”.
Familiei întregi în care-acum trăiţi
Eu vă doresc ani mulţi şi fericiţi,
Cu carul sănătate şi caldul-LA MULŢI ANI!
Mă număr fericită printre fani.
Îmi cer permisiunea, mai am ceva de spus:
Mă-nclin zicând: NEA MIRCEA, UN SERVUS !
Cu deosebită stimă şi respect pentru felul dumneavoastră de-a fi ori unde vă aflaţi. Viorica Găinariu. (Pe plicul în care era introdusă felicitarea scria: O viaţă cât mai frumoasă vă doreşte o „spinoasă”)
După câteva cuvinte simţite Domnul Ion M. Mihai a adresat o epigramă domnului Micle Mircea, epigramă care încă n-a ajuns în posesia mea.

Micle la reîntoarcere
de Filip Romulus

Cu o frunză de arţar
Şi dolari în buzunar,
El s-a-ntors de prin Canada.
Oare, şi-a schimbat tirada?

Îndemn
de acelaş Filip Romulus

Haida iute domnu’Micle
Ia mai scoate nişte sticle
Că pe masă câte-ai pus,
Încă nu m-au predispus!

Domnul Micle a mulţumit membrilor cenaclului pentru frumoasele cuvinte adresate cu prilejul aniversării sale, timp în care Doamna Micle a pus o masă cu nişte pateuri de neuitat, pălincă, vin, saleuri şi celelalte. Domnul Fârtea mai rar prezent în asociaţie, după ce şi-a predat materialele a vrut să plece. Oarecum i-am întârziat această primă pornire, după care toate au fost le ele acasă. A consemnat T. G. Rocneanu.

Nu sunt superstiţios şi nici n-am dat mare atenţie influenţelor pe care le are natura asupra cursului vieţi oamenilor, dar dacă aţi fi văzut cum arătau membrii cenaclului Spinul în Şedinţa din 4 mai, aţi fi văzut că eclipsa de lună care se preconiza în acea noapte ne-a influenţat pe fiecare în rău, nu în bine. După spusele unora efectul va dura până la ora 18 când se pare că scăpăm de neplăcuta stare generată, probabil de acest fenomen ce pare a fi mai mult social şi mai puţin astronomic. Ne-am adunat după cum ştim şi o facem de multă vreme, destul de punctual. Toţi care au sosit, erau liniştiţi şi-au ocupat locurile pentru o aşteptare care se părea că … am aşteptat-o degeaba. Domnul Mihai aproape n-a vorbit deloc. Câteva vorbe de complezenţă. Poate că tăcerea Domniei sale era impusă de acea şedinţă, pe care eu am considerat-o ca fiind ce-a mai infructuoasă dintre toate şedinţele la care am participat. Parcă numai de epigrame nu mai avea nimeni chef. La un moment dat mă gândeam că poate sărbătorind atât de frumos pe cei doi membri ai Clubului, să ne fi epuizat total euforia şi capacităţile de reluare în termeni scurţi a unei stări binefăcătoare muncii noastre. Cu toate acestea ne-am bucurat de cele două evenimente, care au fost emoţionante şi plăcute. Câteva epigrame bune, tot a citit Domnul Bud ocazie cu care ne-am mai revenit. A citit ceva şi Domnul Micle apoi a urmat Domnul Siman care de această dată “n-a avut chef de despicat firul în patru”. Starea fiind, cum v-am spus, s-au hotărât că nu vor trimite nimic la ziar deoarece mai au încă destule epigrame nepublicate, în aşteptare acolo. A mai citit ceva şi doamna Găinariu pe post de încercare, dar n-a insistat prea mult cu proaspăta-i creaţie. Totuşi pentru publicarea în ziar au rămas epigrame dintre cele oferite de Domnul Nistor Bud şi ale Gabrielei Medan, care cu toate că astăzi a lipsit, şi-a trimis prin curier epigramele atât cele din data de 16 aprilie cât şi pentru şedinţa de azi. Este vorba de trei “bucăţi” proaspete, care s-au dovedit a fi reuşite, după părerea celor care le-au analizat. Aşa că n-a fost chiar seacă şedinţa. După citirea procesului verbal al şedinţei, care a fost cât un cearşaf, Domnul Filip a încondeiat pe fiecare membru al cenaclului prin câte o epigramă bine adresată, colaj care a fost preluat la arhivă de Domnul ing.Bud. Domnul Şiman parcă enervat “de stările” acestui cenaclu, ne-a dat un extemporal frontal, dându-ne cuvinte de referinţă: ploaie şi pădure. Realizările n-au fost slabe dar nici n-au strălucit şi parcă şi această manevră a fost făcută numai pentru a marca starea de indispoziţie generală. Apoi am început să plecăm tot aşa de dezbinaţi precum ne-a fost şi munca. Primul a plecat Domnul Micle. La scurt timp a plecat şi Domnul Filip, apoi ne-a părăsit Doamna Găinariu. Domnul Mihai a plecat cu maşina Domniei sale, iar Şiman, Bud şi Rocneanu s-au regăsit într-o discuţie de suflet pe peronul… bibliotecii. A fost o şedinţă grea, apăsătoare şi parcă ne-am bucurat că s-a terminat. Singura plăcere a fost doar că ne-am mai revăzut odată unii pe alţii. Ne întâlnim pe 18 ale lui mai, probabil în alte toane.

M-am grăbit să ajung la cenaclul epigramiştilor

dar tot ultimul am ajuns şi aşa, şi nu pentrucă mie mi-s-a întâmplat ceva, ori URBIS-ului, ci pur şi simplu pentru că Şiman mi-a telefonat să fiu acolo la patru, iar ei au început la ora trei. Găluşca aceasta încă n-a fost descoperită în Clubul nostru. Nu ştie nimeni ce înseamnă să te srăduieşti să fi punctual, ca apoi să realizezi că eşti ultimul care ar mai fi putut întârzia. Şedinţa n-a fost ceea ce obişnuit ştiam că este, din mai multe motive. Până acum nu era o problemă deosebită dacă ai întrerupt discursul unui coleg, mai ales dacă persoana respectivă era capabilă să aducă o “ce” modificare în bine la ceea ce se lecturează. Acum Domnul Iuga, care întâmplător ne-a vizitat, reuşea de fiecare dată să rupă firul creaţiei ori căruia, ca ori ce elev certat cu disciplina, ducând la ilaritate şi nervozitate pe ceilalţi componenţi ai cenaclului. Nervozitatea a fost provocată, nu numai prin întreruperea propriu zisă, dar şi a tonului înalt folosit de dânsul în intervenţii. Niciodată până acum n-am mai trăit această stare de precipitare, de surescitare, care a dominat şedinţa cenaclului din 2 III 2004. La un moment dat unii dintre cenaclieri erau pe punctul de-a părăsi şedinţa, care pentru noi, până acuma, a fost şi poate va mai fi şi un hoby, prin care ne refăcean din punct de vedere psihic, nicidecum să ne supralicităm nervii în situaţii care n-au efectiv nimic cu un atelier de creaţie, cu o întâlnire între amici şi amica Găinariu. Nu ne-am
gândit nici pe departe să realizăm acest cenaclu pentru a ne toca timpul într-un mediu ostil. Cu toate aceste presiuni, datorate nu în mod special unuia sau altuia, dar simpla nerespectare a normelor de lucru natural stabilite de către fiecare participant al Clubului, a făcut ca cenaclul ultim să nu-şi îndeplinească menirea de satisfacţie de prea plin, de realizări satisfăcătoare a unor oameni care au realizat ceva intelectual, dar care au şi avut plăcerea de-aşi întâlni prietenii la un schimb de vorbe agreat de fiecare. Mica escapadă de la rutina zilnică. Ce chestie : dacă cineva m-ar fi pus să caracterizez cenaclul “Spinul” nu aşi fi ştiut s-o fac, dar acum văd că deja am ştiut.
Din cele citite, mai bine zis din cele auzite, ca întotdeauna, fiecare membru a venit pregătit şi a adus şi multe catrene de “reparat” în “plen”. Realizările trecând peste noul obstacol, nervii, în final s-a reuşit ca şedinţa cenaclului să fie ceea ce fiecare şi-a dorit. Dintre membrii Clubului care astăzi au fost prezenţi îi numesc pe: Doamna Găinariu, de, suntem în preajma mărţişorului, Domnul Mihai, Domnul Micle, Domnul Bud, Domnul Filip Romulus, Domnul Şiman şi ca ultim invitat Domnul Iuga. După întârziatul de mine, ne-a făcut o vizită, şi pot să spun nu doar de curtoazie, Domnul Ardelean directorul Bibliotecii Judeţene, gazda noastră. Cam fiecare dintre cenaclieri a citit şi “reparat” cel puţin cîte trei epigrame, recoltă bună, dar mai ales că fiecare îşi dorea mult, banalele schimburi de replici de care probabil aveam nevoie, cunoscându-se că ultima lună a fost plină de evenimente culturale la care au participat cu toţii. Apoi, mai era o noutate. A apărut revista EPIGRAMA, CARE SE EDITEAZĂ în Bucureşti şi unde dacă nu mă înşel au avut publicate catrene sau epigrame Domnul Şiman, Doamna Găinariu, Domnul Micle fiind printre cei selectaţi, dintre participanţii la concursurile revistei pe teme date. S-au făcut împunsături reciproce între Bodnar şi Găinariu, între Găinariu şi Şiman dar care n-au avut ecoul de altădată. Multă vreme am pierdut cu stabilirea orei de începere a cenaclului pe care Domnul Iuga o dorea dimineaţă, ca el să poată veni în timpul serviciului, dar după votare a rămas tot ora 17 oră de începere a lucrărilor.
Domnul Director Ardelean, consultând şi revista EPIGRAMA şi ce realizări avem în acest număr, din martie-mai a.c., ne-a promis un sprijin total în realizarea unui Concurs de mărimea unui “FESTIVAL” de epigrame pe ţară. S-au discutat de către Domnia sa toate aspectele, urmînd a stabili calendarul de desfăşurare exact şi a mai sugerat şi o probabilă schimbare a denumirii Clubului. Domnul Şiman este în căutare de noi membri ai cenaclului epigramiştilor. Cred că este pentru prima oră când cineva îşi oferă sprijinul şi ajutorul pentru acest club, nu numai să bage beţe în roate.
O mulţumire personală Domnului Ion M. Mihai care mi-a făcut ultima cronică-prezentare a ultimei mele cărţi “Suflete-n derivă”. Mulţumirea este pentru rapiditatea cu care “s-a executat”, ştiind că abia a trecut o lună de la lansare, dar mai ales pentru atenţia cu care a lucrat pot spune că pentru prima oră cineva desluşeşte adevăratul rost al acestei scriituri. Citind această cronică, la un moment dat am avut impresia că parcă suntem coautori la scriitură. Tot pentru acest lucru aduc mulţumiri şi Domnului Filip Romulus care a avut o amplă participare fizică în realizarea acestui volum, participare etapizată şi de susţinere, ţinând cont că ne-a oferit acel relaş la Fersig exact în perioada în care eu nu mai aveam scriitura, şi dânsul mi-a propus o primă verificare a ceea ce voi mai produce…când voi produce. După câte se vede din carte, în tot acest timp am fost nedespărţit de Domniile Voastre ceea ce psihic pentru mine a contat mult.
Ca să nu întindem coarda Doamna Găinariu, pentru mărţişoarele primite de la băieţi, excepţie făcând tot eu, ne-a oferit un aperitiv sub formă lichidă şi chestia cu salatine. După ce le-am băgat în gură a fost şi puţină linişte. Cu toate acestea în final s-a mai dezmorţit vocile, urmând a ne întâlni la ora cunoscută pe 9 III .