Poate nu ştiţi, dar din 14 februarie 2004, Cenaclul Scriitorilor Baia Mare şi Clubul epigramistic “Spinul”, au primit găzduire într-una din încăperile noii Biblioteci Judeţene, lăcaş care a fost inscripţionat cu sigla CENACLUL SCRIITORILOR ceea ce face ca să ne simţim şi noi acasă după—vre-o 50 de ani. Ca la ori ce mutare se presupun şi aici ceva reguli propri ale acestui aşezământ care este
Biblioteca Judeţană. Ei bine, aceste noi modalităţi de lucru şi posesie ni le-a propus Domnul Ardelean Teodor, directorul Bibliotecii Judeţene, fost senator, actualmente consilier judeţan, doctorand, profesor de română, om de-o remarcabilă cultură literară dar şi politică. Domnia Sa şi-a coagulat “forţele” intelectuale în jurul Bibliotecii şi la ora actuală am putea spune că omul politic Tedy Ardelean este un câştigător în acest sens. Era normal ca şi adunările noastre ale EPIGRAMIŞTILOR SPINULUI din 14 februarie să înceapă tot de aici din varii motive. Primul şi cred cel mai important, în acest local, care are toate utilităţile şi care prin concepţie a fost construit astfel, dacă este sediul CENACLULUI SCRIITORILOR din Baia Mare, este absolut sigur că un alt Cenaclu Literar nu v-a fii în continuare oaspetele bodegilor, dacă avem acest spaţiu. Cu atât mai mult, toţi conducătorii urbei, sunt interesaţi ca mişcarea literară băimăreană să fie cuplată, firesc, în jurul Bibliotecii Judeţene. Apoi ca să se înţeleagă că este vorba de ceva vesel a fost rugat să citească un epigramist: Domnul Ioan Şiman. Dar, de cele mai multe ori, nu-i cum se plănuieşte, ci-i aşa cum se nimereşte. Aşa s-a şi întâmplat deoareace vulpoii care nu doreau să piardă asemenea publicitate care era normală pentru Şedinţa Comună a celor două Cenacluri Literare de astăzi (televiziunile locale şi toate ziarele judeţene) s-au înghesuit, şi-au pus pilele în funcţie, unii chiar n-au băut în acea zi, pentru aşi face publice alte scrieri intoxicate de vapori toxici de alcool. Ca un făcut, acei care s-au înghesuit la inaugurare, la masă, au uitat să mai vină la şedinţa Cenaclului de acum aşa că….
După desfăşurătorul Cenaclurilor Literare reunite ale municipiului nostru, a citit Victor Tecar şi s-a reprezentat cartea domnului Şiman :”În creuzetul timpului” carte de versuri şi
anecdote pe care a prezentat-o prof, Romulus Filip. Şiman a ocupat doar “un loc în faţă”. După citirea “avertizată” a lui Tecar, a reieşit că are mari carenţe în scris şi o înfatuare fără de margini, neagreate de vorbitori. Au fost şi dintre acei care l-au minimalizat pe M. Preda punându-l alături de Victor Tecar. Asupra lecturii citite de el ş-au spus opiniile şi acei care au văzut în materialele prezentate doar o adunătură de texte, care momentan nu spun nimic, cu toate că se doresc nişte oglinzi ale unor personaje insuficient personalizate, chiar dacă sânt continuarea vieţilor anumitor personaje din primul volum. Evident că m-am ascultat şi pe mine care mi-am propus o “oglindire” a personajelor lui Tecar (observaţi că se vorbeşte de personaje şi nu de acţiuni) şi printre altele sau în paralel, şi despre cartea lui Şiman, mai puţin, deoarece nu i-am văzut numai coperta. În acest caz am reiterat faptul că după zece cărţi Domnul Şiman nu are încă o cronică de carte.La care domnul Săluc a motivat că poate lumea care face cronici nu agrează poezia cu formă fixă. Şi dacă n-o agrează nu trebuie analizată. Aici mi-au plăcut replicile lui Şiman care a spus că au câştigat “versurile” poeziilor pentru cântecele lor nişte amploiaţi, deoarece “poeţii” de grija de-a scrie versuri albe, versuri fără rimă, versuri moderne, au pierdut acest segment literar, prin excelenţă poetic şi ca răspuns lui Săluc “că poezia cu formă fixă se citeşte mai puţin”, Şiman a răspuns sub formă de întrebare: “Cea cu versuri albe este mai citită?”. Asta a fost atmosfera de închidere a discuţiilor după care la o ţuică s-au repetat fazele în care CENACLUL tinde să fie partinic cu unele persoane şi indiferent cu altele, care se pare că sunt mai productive, mai prolifice, ca acei care se bucură de laude, ce de mai multe ori se dovedesc că atâta ţin cât ţine cenaclul. Mă grăbesc deoarece peste două zile mai avem o şedinţă.

Deplasarea membrilor Clubului din Baia Mare, n-a fost doar o plimbare de recreere ci a fost un real succes pentru ei. Toţi participanţii Clubului Spinul au primit diplome de participare: Nistor Bud, Micle Mircea, Ioan Fârte, Viorica Găinariu, Vasile Mureşan şi Aurelia Velea. Au obţinut aceste succese în faţa unui juriu care a fost format dintre cei mai exigenţi şi renumiţi epigramişti actuali, având ca preşedinte pe George Corbu, directorul revistei EPIGRAMA. În acelaşi juriu, datorită prestigiului primit de Clubul nostru, “şi-a făcut loc” şi unul dintre redutabili epigramişti ai SPINULUI, domnul Ion M. Mihai. Acest lucru este o certitudine a locului ocupat de “Spinul” şi o recunoaştere de necontestat a acestui cenaclu băimărean. La toate acestea dacă menţionăm că premiile acordate de acel juriu, compus din nouă persoane, au alocat Premiul I domnului Şiman Ioan, actualul preşedinte al cenaclului, premiul II domnului Paul Antoniu şi premiul III domnului Mihai Bodnar, în contextul în care au participat la acest “Festival” circa 60 de umorişti din: Bucureşti, Cluj-Napoca, Bistriţa şi evidemt din judeţul Maramureş. Toate datele le-am cules cu plăcere din “Graiul Maramureşului” de vineri 15 aprilie 2005.

Cu timpul se observă că, de regulă, cam fiecare om are crezurile şi preceptele lui în privinţa anotimpului iarnă, cu atât mai mult cu cât în ultima perioadă, iernile chiar dacă surprind
conducerile locale şi chiar centrale, DRUSAL-urile, sunt ierni aşa cum le ştiam noi din pruncie, când sticletele a fost singura pasăre care a îndrăznit să urce la SOARE şi să rupă o bucăţică din el pentru a scăpa pământul, oamenii, dar mai ales păsările de iarnă.
Am observat şi eu că pentru populaţia României, în contextul aşteptării urgiilor iernii, preocuparea de bază este să nu ducă lipsă de nimic, cu osebire până trec sărbătorile de iarnă. După aceste sărbători ale tuturor şi ale românilor, indiferent câte greutăţi vor mai avea, vor trece peste ele cu destulă nepăsare. Nu mergem mai departe de sfânta zi de astăzi, când un ger de minus 21 grade C a inundat “Baia” şi n-am auzit nici-un reproş, nici-o discuţie pe această temă. Dacă acest lucru se întâmpla în luna decembrie, umpleam prizele cu radiatoare de cădeau liniile electrice ca în alte…locuri. Acum, “nema”. Prietenii noştri, ţiganii, au alte veleităţi. La ei umblă vorba cum că: “Fie iarna cât de rece, numai Fe-Martie de-a trece.”
“Spinoşii” , în afara prestigiului câştigat, trebuia să iasă la apel şi ei c-o revistă de profil. Deci Domniile lor se “spărgeau” în epigrame, de frig au uitat total. Fac prinsoare că încă în acest an şi-n cel trecut nu reiese din epigramele scrise de ei cum a fost iernile. Totuşi trebuie să avem şi ceva toleranţă, deoarece au avut loc două lansări frumoase în calendarul acestui an, cu toate că n-a trecut din el numai o lună. În ordine cronologică Toma G. Rocneanu şi-a lansat cartea vieţii sale: “MINERII ARDEALULUI”, lansare care s-a bucurat, spre cinstea lor, de prezenţa sută la sută a membrilor Clubului “Spinul”, lucru ce a impresionat plăcut pe fiecare participant din cei 79 prezenţi, mai ales că au participat activ la această sărbătoare, de-o dezlănţuire sufletească rar întâlnită -pentru autor- cu atât mai mult cu cât ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să putem cinsti, chiar bând o ţuică această prietenie alături de bucuria autorului, care vă mărturiseşte că multe nopţi, planuri, drumuri şi spaime i-au creeat această carte care acum poartă frumosul titlu de MINERII ARDEALULUI. Trecând peste toate acestea autorul, vă roagă încă odată să primiţi mulţumirile sale pentru deosebita atenţie pe care i-aţi arătat-o, prin participarea la această încununare şi imensă bucurie a sa, cu rugămintea ca Domnul să vă fericească pe fiecare numai cu asemenea bucurii, cu toate că nu trebuie să uităm şi de motoarele personale care ne sunt inimile, şi sânt puse la destule încercări zi de zi. Să vă dea Domnul ce mie mi-am dorit, în acest egoist segment al vieţii care este scrisul.
Abia m-am putut opri din autolaude şi era să minimalizez a doua lansare, care trebuie să recunosc că, pentru cultura băimăreană şi nu numai, este mult mai valoroasă, în sensul că a atras
multă lume, care am putea spune că a gustat doar din epigrame şi acum îşi doresc lucrul acesta în meniul zilnic. Lansarea volumului de epigrame a Domnului Şiman, (are şi titlu dar neavându-l nu-mi permit să-l citez), a adunat, în afară de cenaclieri şi alţi consumatori de cultură epigramistică, care pentru fiecare dintre noi a fost un balsam, dar şi o invidie, fiecare dorindu-şi cât mai multe lansări personale. Faptul că Domnul Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene Maramureş, a acceptat şi condus această manifestare, mai mult “şi-a făcut şi tema” denotă cât de important şi aşteptat a fost acest volum, operă care s-a bucurat de participarea a numeroase persoane, care şi-au dorit să-şi cumpere acest volum, dar puţini l-au obţinut. Mai că-mi vine să zic : “bine v-a făcut”, dar ţinând cont că suntem 13 cenaclieri şi am luat cuvântul 14 arată starea de spirit care a domnit la lansare, importanţa manifestării şi a lucrării prezentate. Nu-mi rămâne altceva de făcut, decât doar să vă felicit şi să vă urez asemenea bucurii pentru fiecare. Să dea Domnul ca acest început de an să fie bun pentru fiecare. PERSEVERAŢI STIMAŢI COLE GI ! 6 I 2006