Încă o şedinţă de creaţie în locaţia
“Butoiaşul cu bere”

M-am grăbit să vă anunţ că domnul chelner care “ia comenzile de consumaţie” când se adună membrii Clubului “Spinul” şi le urează ”poftă bună”, n-a murit încă, după cum credeam cu toţii, citind jălania lui de la precedenta “Şedinţă ordinară”. Şedinţă convocată de Şiman, dar la care ceilalţi cenaclieri n-au fost de acord să folosească termenul mai sus scris, deoarece, dacă tot am făcut revoluţia(care revoluţie, unde-i revoluţia?) măcar să ne exprimăm altfel nu ca ăia…Unii, prin epigramele de care amintea şi domnul chelner în excursul său de nemulţumire din precedenta şedinţă, catalogau de drept, ca să nu spunem de proşti, mai limitată mental această breaslă. Dar să nu ne adormim spiritele cu judecăţi dinainte fabricate şi care mai sunt şi ale altora.
Chelnerul nostru care încercase oarecum direct până în acest moment să ne sugereze că bacşişul face parte din profesia lui, acum şi-a stabilit o tactică şi a trecut la o altă fază. Este vorba de chestia aia care-i zice “bate şaua”. Cu zâmbetul său caracteristic, chinuit de grimasa lipsei noastre de largheţe la mână, ne-a luat în primire: “Aceiaşi comandă?”. Bine că n-a şi menţionat că-i veche de-un an(câtă lipsă deimaginaţie la literaţii ăştia), acum părea foarte bine dispus (cred că eram primii lui consumatori din acea zi) şi discret ne-a lăsat în pace să ne dezbatem problemele ordinare care le aveam.
Domnule să nu-ţi vină să crezi, tipul era un diplomat abil! Totuşi în conversaţiile purtate cu alţi consumatori se purta mai “nuanţat”(Au intrat doi inşi care, spuneau ei că reparau drumul. De ce-l reparau în “Butoiaşul cu bere” n-am înţeles, deoarece drumul care domniile lor trebuiau să-l repare, sau poate trebuiau să-l strice, era afară, nu în crâşmă.) Ei, ăstora, pentru ai linişti, că ei în momentul în care au zărit epigramiştii, crezând că-s ceva şefi, au vrut “ să dea colţul”, nedorind a ne strica “petrecerea”. Chelnerul i-a liniştit cu multă vervă: “Nu vă alarmaţi, domnilor, sunt nişte oameni în vârstă, bolnavi. Ei zic că vin aici să se liniştească, dar nu-i bine de crezut tot ce se spune”. “Dar ce boli au ăştia?” întreabă preventiv şi mucalit drumarul. “Nu te uita la vârstă că ştii şi tu că aia-i înşelătoare şi nici la bolile care ne pasc pe noi muritorii de rând, un reumatism, o osteoporoză, chestii de astea. Boala lor e gravă, e foarte gravă şi eu cred, sau poate numai sper, să nu se ia, domnule, să nu fie contagioasă, dar boala lor e una de “limbă”. “Vai de mine, strigă involuntar drumarul, şi noi bem cu aceleaşi halbe cu care au băut şi ei!”. “O Doamne, greu eşti de cap! Aici nu-i vorba de limba din gură, e vorba de Doamna Limbă română”. “Îmi spui mie că-s greu de cap şi acum vii şi-mi torni că-i bolnavă o doamnă, o doamnă română.Apoi doamna despre care zici că-i bolnavă, nu e aia din colţ? O arătă pe Găinariu, dacă-i bolnavă, de ce nu merge la medic? Dece umblă prin bufete? Ori nu-i asigurată la CAS şi poate face chetă?” “Dacă vrei să mai discut cu tine, nu mă enerva. Boala aceasta are alte manifestări. Fii atent, dar fii discret, nu căsca gura cum ţi-i boiul. Cum va citi unul dintre ei, spun că acesta-i rostul de se adună aici, să-şi citească, deci cum citeşte unul, cum toţi ceilalţi sar pe el şi-l corectează. Gândeşti că-s nişte copii care se prind unii pe alţii cu minciuna(s-a brodit că tocmai a citit unul Filip şi după ce toţi s-au exprimat, altul, unul Dragomir, din ideea prinsă de la Filip, a făcut o altă epigramă şi mai şi, ce chestie!) Acum înţelegi la ce se referă boala asta de dactile şi semne ortografice? Şi chestia se repetă identic cu fiecare, dar mă duc la ei.”
De fapt chelnerul văzuse că ne foiam să plecăm şi în asemenea cazuri…Văzând că ne “numărăm” buzunarele cu mâinile, nu cu degetele cum se obişnuieşte, îşi aruncă o pastilă îndelung preparată: “Lăsaţi, domnilor, fac eu cinste astăzi”.

E toamnă iar…
Baia Mare 23 septembrie 2004

Revenirea la o nouă şedinţă a Cenaclului Epigramiştilor „Spinul” din Baia Mare, care a fost aşteptată cu emoţie şi nerăbdare, nu numai că am „mai împins” vremea cu câteva zile, după ce şi-a reluat lucrările Cenaclul Scriitorilor din Baia Mare, dar mai ales pentru a ne revedea, a ne bucura de prieteneştile noastre întâlniri, cât şi mai ales, de-a afla cum şi-a petrecut fiecare răstimpul în care nu ne-am văzut până acuma.
Desigur că revederea era principalul interes, dar şi revenirea Domnului Micle Mircea care a poposit pe meleagurile frunzelor de arţar, din imensa şi frumoasa ţară Canada, ţară egală cu Europa ca suprafaţă, dar având o populaţie cu doar câteva milioane mai mult ca România, faţă de cea de peste o jumătate de miliard a Europei. Şi îl vom parafraza cu această ocazie şi pe Ducu Bertzi care se exprimă într-un cântec, referitor la Oceanul Atlantic, „am trecut o ţâră balta”. În Canada în această vară a fost inaugurată o piaţă cu denumirea de „România” prilej cu care a fost invitat şi Preşedintele României, Ion Iliescu, căruia nişte foşti compatrioţi i-au făcut gesturi de antipatie aruncând înspre dânsul cîteva suluri de hârtii când se desfăşurau manifestările în Piaţa România din Canada, unde de acum străjuieşte ce-a mai zdrenţăroasă execuţie a unei statui a poetului Eminescu. Au fost invitaţi şi alţi români la feluritele manifestări care au avut loc la concertul dat de Ducu Bertzi, Florian Pitiş, cu trupa lor, Familia Rednic şi alţi purtători ai flamurii culturale a românilor. Printre aceşti ambasadori, de această dată s-a aflat şi colegul nostru de cenaclu, ing. Micle Mircea, care vizitându-şi fiul ce s-a stabilit în Ţara Arţarilor, a publicat la trei ziare, câte zece epigrame ale Domniei sale, prilej de mândrie şi a noastră că…vorba aia mai aud şi alţii despre noi.
De la bun început doresc să menţionez că a fost cea mai populată şedinţă a cenaclului de la înfiinţare. Ar fi participat şi Domnii Paul Antoniu şi poate Chiar şi Domnul Roman dacă iminenta pregătirilor pentru „Sărbătoarea Castanelor” n-ar fi fost în toi, situaţie în care cei doi au fost suprasolicitaţi cu pregătirile.( Domnul Paul Antoniu a avut un concert cu formaţia corală „Armonia” din Cluj iar Roman cu ziarul care-i mănâncă timpul şi sănătatea.)
Dar să vedem cine a fost prezent. Începem cu Preşedintele de Cenaclu prof. Şiman Ioan, ing. Bud Nistor, ing. Micle Mircea cu doamna Micle, Doamna Viorica Găinariu, Doamna prof. doctorand Gabi Medan, domnul ing. Ion M. Mihai, Domnul ing. şef URBIS Fârtea Ion, Domnul prof. Bodnar Mihai (Baicu Capul) împreună cu soţia, Domnul prof. Filip Romulus şi subsemnatul Toma G.Rocneanu. De menţionat punctualitatea cu care s-au prezentat cenaclieri la şedinţă. Şi am zis şedinţă deoarece a început ca o veritabilă şedinţă cu probleme organizatorice şi de comunicări de sarcini. Care au constat în : lecturarea corespondenţei venită de la „centru” de către domnul Şiman privitoare la eventualele greşeli posibil a fi fost scăpate în volumul ANTOLOGIA EPIGRAMEI . Parte din aceste materiale au fost citite şi de proaspătul Excelenţiat, domnul ing. Nistor Bud. O altă temă de dezbatere a fost schimbarea orei şi a zilelor în care urmează să se întrunească în viitor clubul. Funcţie de orarul fiecăruia, de posibilităţi de participare, de gradul de ocupare a zilelor de peste săptămână, activităţile colaterale ale societăţii, meciuri, simpozioane, cenaclul scriitorilor din oraş, lansări de cărţi, şi de ce nu chiar ocupabilitatea spaţiului destinat desfăşurării acestor lucrări ale Cenaclului Umoriştilor, într-o dezbatere profund democratică….toate au rămas exact cum au fost. Adică prima ziuă de marţi după întâi şi după 15. În schimb am coborât puţin la oră. Ne vom reîntâlnii la orele 16.
S-a mai constatat că nu toată lumea a trimis datele personale la Bucureşti pentru viitoarea
antologie.O altă durere, este slaba participare cu materiale la revista EPIGRAMA, cu toate că în ţară suntem clasificaţi pe locul 7 mai sunt multe lucruri de îmbunătăţit la epigramele pe care le trimitem spre publicare. Se precizează aici, că nu este vorba de epigramele trimise de Şiman, Bud, Micle, Medan, Filip, nici Găinariu. Sper că nu i-am scris pe toţi că atunci…Totuşi se insistă ca să nu se uite, mai ales împunerea de originalitate a temelor, şi dacă se poate aceste teme să coincidă cât mai puţin posibil cu altele, pentru a nu putea fi dublate de altele scrise în alt colţ de ţară sau din Bucureşti, deoarece s-a constatat că de regulă au prioritate la publicare …celelalte, nu ale noastre, ca să nu spunem că mai sunt redactori şi epigramişti care-şi însuşesc uneori producţiile altora.
Se dau relaţii tehnice despre cum va arăta viitoarea ANTOLOGIE a noastră, cât şi modul ei de execuţie şi redactare. Aici Domnul Şiman, spre lauda domniei sale, s-a obligat să reverifice fiecare epigramă din punct de vedere al prozodiei. V-a face acest lucru, la Staţiunea unde va pleca la băi, iar doamna Medan, v-a face acest lucru din punct de vedere lingvistic, dar şi o redactare primară a întregului material. Redactorul de carte va fi Domnul Filip Romulus. În aceste condiţii s-ar putea ca această lucrare să fie gata chiar în acest an, deoarece Domnul Director al Bibliotecii Judeţene, Teodor Ardelean, a promis că domnia sa se va ocupa personal de tipărirea ei.
Domnul ing. Nistor Bud redactorul Cronicii Activităţii Cenaclului în anul precedent, ne spicuieşte câteva dintre punctele sintetice mai importante, care au fost realizate, dar şi planul de activităţi pe anul în curs, an care dacă bine am înţeles are un număr de 18 activităţi cenacliere.
Temele şedinţei următoare sunt: Sărbătorile de iarnă şi Toamnă electorală, epigrame care vor fi trimise până pe 15 octombrie la revistă pentru publicare.

O Î NTÂLNIRE NECONVENŢIONALĂ

5 0CTOMBRIE 2004

A fost una dintre cele mai impropri şedinţe ale acestui cenaclu, fiecare având marea preocupare de-a trage cu ochiul pe geam, ca ori ce elev pe care nu-l interesează lecţia ce se predă în acel moment. Am putut face acest lucru şi datorită faptului că Sala Cenaclului ne-a fost ocupată de “fetiţele de la Avon” şi probabil că această stare de precaritate să ne fi fost imprimată şi din acest motiv, simţindu-ne străini, printre urşii de décor care străjuiau sala de lectură pentru copii, a Bibliotecii Judeţene Maramureş. Dar cel mai sigur era, că această stare de indispoziţie ne-o dădea prezenţa anostă a membrilor acestui Cenaclu. Dintre toţi care suntem în evidenţa lui, aici ne-am adunat doar patru, în acest moment când, vorba ceea trebuia “bătut fierul până era cald”, în traducere liberă se pregătea de tipărire “Antologia umoriştilor locului” şi se cerea prezenţă şi animaţie. Nu erau absenţe de dragul artei, ci odată cu începerea anului şcolar, şi cum ştiţi, membrii cenaclului cam toţi proveneau din rândul “oamenilor de la catedră”, acum, la început de an şcolar, sarcinile lor se amplificau. Dacă tot am făcut această “mică observaţie”, cum că toţi au fost dascăli sau mai sânt încă, şi probabil că tot din acest motiv să le fi rămas şi dorinţa de-a mai schimba ceva în bine din această lume, cu toate că au absolvit majoritatea dintre noi ciclul “serviciu”. Ne-om lămuri noi pe parcurs, poate că aceasta temă va fi un subiect pentru viitoarele noastre epigrame. Dacă vă mai aduceţi aminte că Domnul Şiman era plecat la băi, dar i-am dat şi “temă de casă”. Domnul Filip o persoană care în ultimul timp ne surprinde cu pofta sa de muncă şi viaţă, s-a autobligat să mediteze ceva elevi cu carenţe în educaţia cognitivă, timp în care doamna Medan îşi susţine primele examene ale viitorului titlu de doctor, iar domnul Bodnar Mihai are orarul exact aşa conceput, ca să nu poată fi prezent la cenaclu, chiar în momentul în care are loc şedinţa clubului. Ceilalţi cu greu mai pot fi prinşi şi adunaţi, cuplaţi fiind fiecare în vâltoarea vieţii şi a muncii. Poate că acestea sunt cauzele care ne-au adus să fim atât de puţini prezenţi la această şedinţă. Suntem doar patru; doamna Găinariu, domnul Bud Nistor, domnul Mircea Micle şi cel ce vă plictiseşte cu aceste rânduri.
Ca şi consistenţă a muncii, în schimb, şedinţa de astăzi a fost o reuşită deoarece s-au adunat materialele pentru “antologie” de la Viorica Găinariu, Domni Micle şi Bud “au refăcut” rezerva de epigrame ce se află “în aşteptare” la “Graiul Maramureşului” şi doamna Găinariu se ”grăbea să meargâ pi plaiurili natali” unde spunea dânsa, mama îi este foarte bolnavă. Boala mamei probabil că i-a dat această stare de agitaţie. Ne-a vorbit tot timpul, imprimându-ne şi nouă starea domniei sale, celorlalţi “băieţi” prezenţi la cenaclu. Într-un târziu s-a hotărât şi tot dânsa a plecat prima, deoarece mai avea probleme şi cu dantura. După acest hop s-au lecturat de către domnul Micle patru epigrame, mi-am notat –reuşite- şi tot dânsul face unele precizări despre modul cum ar trebui de procedat cu redactorii de la ziar. Domnul ing.Bud Nistor, ne atenţionează că suntem în urmă cu promisiunile de-a trimite materialele la revista EPIGRAMA, şi tot despre materialele netrimise şi la alte reviste şi concursuri care deja NE SOLICITĂ constant participarea, ceea ce este flatant, dar mai ales se confirmă nu numai existenţa clubului “Spinul”, dar şi valoarea lui, deci meritul fiecăruia şi-al tuturor este deosebit. Parcă în context cu cele spuse în “planul de lucru” recent încheiat, întocmit şi îngrijit de domnul Bud, se dau citire şi numărului de epigrame publicate de cenaclieri, numărul de participări ale membrilor cenaclului la diferite concursuri şi alte activităţi notorii întreprinse de aceştia. Ne umflăm în pene şi ne căutăm privirile:Deh, numai că repede ne aduce aminte Domnul Bud despre ceea ce încă n-am realizat, şi repede ne dezumflăm la gândul că Revista Epigrama nu are nimic de publicat din partea cenaclului nostru în numărul următor. Domnul Micle a citit materialul cu care dânsul doreşte să participe la acest nunăr al revistei. Întrucât măseaua doamnei Găinariu cerea cleşte, a plecat, după care Domnul Bud ne-a citit cinci epigrame cu care ne-a mai scos din starea de apatie, în care am reintrat prin descrierea detaliată făcută de doamna Găinariu, despre modul cum se face o lucrare dentară. Epigramele prezentate de Domnul Bud, aşa cum am spus ne-au readus la “revenire”, la normal, erau epigramele pe care domnia sa intenţionează să le trimită la revistă.
A fost o şedinţă cum aţi văzut cu prezenţă slabă, cu dureri de măsele şi epigrame bune. De menţionat că Domnul Bud a avut o întrevedere cu Domnul Teodor Ardelean, intervenţie în care a prezentat tot materialul cărţii, care se afla asupra dânsului şi au stabilit nişte date certe privitoare la tipărire, lucru de care şi el şi noi eram tare mândri.