După ce la ultima şedinţă de după sărbători încă m-ai savuram laudele trimise de alţii, acum în darea de seamă prezentată de domnul Bud Nistor, ne reiese că avem foarte multe sarcini de rezolvat în perioada imediat următoare, sarcini concrete şi distribuite fiecăruia. Cu toate că, poate a avut cea mai frumoasă primire din istoria clubului şţi dintre toţi membrii acestuia, deoarece la primirea dânsului a fost ziua în care s-a nimerit că ne-am omagiat un coleg, situaţie care presupune şi o gustare şi un pahar de “voie bună”, domnul Varga Augustin nu ne-a mai onorat cu prezenţa. Acest afront a fost estompat prin citirea telegramelor şi scrisorilor de felicitare, pe care le-am mai primit nu doar cu ocazia sărbătorilor, ci şi a muncii depuse în 2008, muncă “observată” atât la nivelul ţării cât şi al conducerii Uniunii Epigramiştilor, lucru măgulitor pentru membrii Clubului nostru. Domnul Bud Nistor a susţinut că ar fii fost frumos ca în acest an, în documentele Clubului să începem cu menţionarea lansărilor de carte care au avut loc la finele anului trecut, în speţă această activitate să fie susţinută şi cu fotografii din modul de desfăşurarea acestor evenimente majore ale Clubului nostru. Aici se aştepta un răspuns din partea colegei Aurica Velea.
Întâlnirea din 26 ianuarie, a respectat tripticul celorlalte, Domnul Şiman dând cuvântul domnului Bud Nistor, care de această dată ne-a prezentat Activităţile ce urmează a fi desfăşurate de membrii clubului în 2009, sau planul de măsuri, situaţie trimisă şi la Uniunea Epigramiştilor ca plan de lucru.
După lecturarea materialului respectiv, evident că s-au ivit discuţii şi propuneri ca la ori ce adunare ce se respectă. Unul dintre acestea puncte, propus de domnul Bodnar, a fost că este necesar să ţinem o conferinţă de presă, în care să solicităm televiziunilor locale să-şi deschidă şi programe cultural. La aceste programe, să fim şi noi solicitaţi, situaţie care ne-ar ajurta în racolarea de noi membrii, dar am putea realiza câteva momente bune şi consistente în programele respective.Tot domnul Bodnar, secondat de domnul Filip, au precizat tripticul primirii de sponsorizări de la terţe personae în temeiul legilor După încheierea propunerilor, domnul Şiman ne-a făcut “poşta Clubului”, cu materialele primite de pretutindeni. Primele materiale se referau la marile activităţi epigramistice ale anului: festivaluri, concursuri şi participări la revista noastră dar şi ale altora. Aici a mai existat o propunere:întâlnirea redactorilor şefi ale publicaţiilor de epigram din toată ţara, propunere făcută de domnul Filip, întâlnire din care se speră să se facă o evaluare mai bună a fiecărei publicaţii şi să se aducă eventuale îmbunătăţiri.
S-au lecturat epigrame de către toţi membrii clubului, apoi s-au returnat materialele trimise de membrii clubului “Spinul”, care au fost solicitate în vederea realizării viitorului volum colectiv al clubului, al doelea volum scos de membrii Clubului “Spinul”, “Tolba cu săgeţi”, a cărui tehnoredactare se apropie de final.
Cam aşa s-a desfăşurat întâlnirea noastră, premiată în final de domnul Filip “c-o gură de voie bună” la despărţire. Cu toate astea, punctele la propoziţii nu s-au pus încă, ele au continuat în grupurile care s-au putut forma din cei nouă epigramişti prezenţi de astă dată..
Preţuire colegilor şi trudei domniilor lor.

Vorba ceea.”Din partea noastră era gata, alţi-ş permit amânări”, probabil că pot, dar este cam nepoliticos ca un lucru făcut de 12 oameni, o singură persoană îşi permite să le amâne bucuria strânsă de spinişti în această revistă, ca şi cum ar dispune de propria sa muncă. Poate chiar revista să fi fost aţa care ne-a atras, cu ceva timp mai devreme, în această zi de întâlnire pentru toţi membri Clubului, cum veneam de obicei. Domnul Şiman a deschis lucrările cu adresele şi materialele primite de la centru sau de la alte cluburi. Înainte de-a intra în treburile curente ale Clubului, membri Clubului nostru şi-au exprimat regretul pentru dispariţia umoristului, preşedinte de cenaclu la Bistriţa, Domnul Misiuga, personalitate admirată şi preţuită mult în tagma epigramiştilor.
Redactorul Şef al revistei EPIGRAMA, domnul Valerian Lică, în semn de preţuirea colegilor de club a trimis patru bucăţi din cartea proaspăt scoasă de domnia sa Licăriri valeriene, pentru colegii Şiman, Bud, Filip şi Găinariu, cu precizarea că unde se vor întâlni la festivalurile “epigramei” vor primi şi autograful domniei sale.
Astăzi, rândul la citit de epigrame a fost al doamnei Aurelia Velea care ne-a prezentat 11 epigrame ce au fost discutate de domnii Filip, Mircea Micle, Bodnar, Bud şi Şiman, şi dintre doamne de către doamna Găinariu. Dânsa a primit câteva cărţi şi de la Dr. Elis Râpeanu, cărţi cărora li se vor face unele recenzii, altele vor fi înmânate celor cărora le-au fost adresate. Întrucât în cronica pe care o scrie subsemnatul exista propunerea ca şi tipăriturile noastre să aibă aceeaşi soartă ca ale cărţilor, pe care le primim la club pentru popularizare, Domnul Şiman a dat ca sarcină Domnului Micle să facă o analiză critic a Nr. 7 din revista noastră “Spinul”, şi probabil că în funcţie de timp şi spaţiu se va satisface şi pretenţia de-a se recenza cărţile noastre, am vrut să scriu :”şi în revista noastră” dar se pare că vor fi recenzate “doar în revista noastră”. Părerile au mai continuat şi după aceea şi s-au potolit doar în faţa mesei oferite de domnul Filip care îşi serba ziua de naştere a domniei sale, zi care a început în clubul nostru cu mult cunoscutele, dar îndrăgitele urări de LA MULŢI ANI, s-au prezentat aceste urări verbal de fiecare după care s-a cântat refrenul oraţiei specific într-un astfel de moment. Nu ştiu câtă plăcere i-am făcut noi domnului Filip cu aceste urări, dar dânsul ne-a “rupt gura” cu ceea ce a pus pe masă. Toate bucatele au fost apreciate la valoarea lor, dar ţuica, acest produs realizat chiar de sărbătorit, a fost deosebită. Faptul că am întârziat mai mult ca de obicei la această agapă, arată preţuirea membrilor clubului pentru acel căruia i-au dat întreaga lor încredere în elaborarea revistei şi dânsul este persoana care de cele mai multe ori aplanează discuţiile pe marginea unor înterpretări greşite care mai apar în epigrame. Domnia sa mai ajută şi pe acei care-l solicită în refacerea unor epigrame. Aici am relatat mai multe, dar concret, atunci nu s-a vorbit atât, deoarece eram foarte preocupaţi de-a face faţă îmbelşugatei mese. Alături de toţi membri clubului, din tot sufletul vă urăm încă odată :LA MULŢI ANI ŞI SĂNĂTATE DOMNULE FILIP!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Domnilor asta este situaţia. Nu are rost şi cred că nimeni n-ar încerca măcar să analizeze acest lucru. Este déjà omologat şi chiar se poartă. La început, ca de fiecare dată când apare ceva nou, nu s-a sesizat fenomenul care astăzi, uite că, a devenit o modă. De fapt poate că este tedenţios să spunem aşa ceva, dar dacă urmăreşti evoluţia umană cu sau fără Darwin(că am auzit că acesta este mort déjà) sunt sigur că această amprentă este foarte vizibilă la fiecare specimen şi devine o modă sau poate o tendinţă socială. Pe undeva, probabil că este şi necesară această tendinţă feroce care să ne permită să spunem:”Tu şti cine-s eu?! Când eram copil şi eu foloseam această minunată propoziţie, destul de des, adevărat, dar numai atunci când “prietenii” erau foarte decişi a mă căsăpi şi cu aceste vorbe le aduceam aminte că mama avea casa plină de copii, fraţii mei, şi s-ar putea să facem schib de “corecţii”, propoziţie care avea farmecul de-a linişti “nervii” partenerilor de joacă şi ne luam…pe altele.
Desigur că fiecare îşi doreşte mai mult, mai bun, şi de se poate şi mai uşor “de procurat”. Am putea spune că acestea sunt dorinţe fireşti şi este normal ca fiecare dintre noi să-şi dorească un trai mai bun.Ce este foarte ciudat, după ce, anumite personae, care au reuşit ca în această viaţă să-şi potolească burta proprie după pofta inimii, după ce a reuşit ca gipul lui să-i facă umbră “Daciei” vecinului, care are şi el o “căsuţă” la care cu greu ajungi fără scări de pompieri, orgoliul individului şi setea lui de-a “pulsa” înaintea tuturor, îl duc acolo ca să dea o petrecere, cu toate că el în alte condiţii n-ar cheltui pe viitorii musafiri o ceapă, dar cum altfel să le arate baia lui cu Jacuzzi, piscina deoarece gardul făcut tot de el, este ca la casele nemţeşti de altădată, din cărămidă şi-s înalte de 3 metri. Aşa că oamenii neputând să-i sară gardul, ori să-şi petreacă ochii prin el, trebuie să-i bage în curte, în casă. Îl cam costă ceva pe individ ca să le vadă mutrele invitaţilor când vor vedea cât de bine este aranjat şi ce lucruri frumoase a adunat, ce tablouri are. Mai greu i-a fost cu cărţile. Spunea cineva că într-o lungime de metru “merg” 42 de volume. Aşa că şi-a luat, şi el acolo, zece metri de cărţi..să fie.
A venit şi ziua în care şi-a primit musafirii, când a constatat ce rău a făcut, trăgănând atâta de mult acest lucru, ca acuma să audă în propria-i casă că : “la cutare zacuzii e zidită, că la ceilalţi era de-o culoare mată Că…” Asta este dacă s-a tot răzgândit şi uite că azi mâine vor fi cartiere de vile şi oraşe de vile, ocazie în care el va deveni un cvasinecunoscut. Aştia-s ca oile, ce vede la unul şi ceilalţi se i-au după el. Dar omul nostru mai avea un as în mânecă. Va mai face încă o facultate. S-a înscris, mergea din când pe acolo, mai apăreau “taxe” la plătea şi a terminat-o şi pe asta. Cu această ştire, a terminării şi celei de-a doua facultăţi, spera să le rupă gura celorlalţi. S-a brodit că fost invitat la o sindrofie. Aici tapa încontinuu discuţia pe cele două facultăţi absolvite. Un amic “îi face hatârul” şi-i arată încă vre-o zece persoane ce “absolviră” şi ele două facultăţi, ba printe ei erau unii care aveau şi doctorate. Adevărat era că doctoratele lor era în alte “branşe” dar îl aveau.
Omul nostru nu mai putea suporta atâta ipocrizie şi s-a înscris într-un partid. Cu metodele proprii a ajuns “în capul” acelui partid şi, într-o zi, se vede prefect. Parcă i-ai dat cu bota-n cap. A tanjit atât de mult să fie cineva ca să afle, că de fapt funcţia prefectului este o fucţie mai mult singulară şi nivi măcar n-ai cui te lăuda. Nimeni nu poate spune ce grozav eşti, ce lucruri minunate faci, deoarece prefectul nu face nimic, el doar observă şi sesizează. Era cât pa’ci să-şi dea demisia când a constatat acest lucru. Păi o viaţă a “muncit” să fie cineva, da “cineva de cineva” şi aici nimeni nu-l întreabă nimic, nimeni nu-l învidiază, ba uneori nici nu avea cu cine schimba o vorbă că nu mai era nimeni în biroul lui. Atunci i-a venit idea şi s-a “apucat de lucru”. Ideea lui era “să scrie o carte” Acum această carte, ori o avea scrisă, ori a scris-o mai repede(ori i-o fi scris-o cineva) că după două săptămâini a făcut lansarea ei, unde? În holul prefecturii. Abia atunci şi-a auzit el vorbele dragi lui, vorbe după care tânjea de-o viaţă. Acum el era frumosul, bunul, inteligentul, memorabilul etc. A “devenit” :omul care veghează la creşterea tineretului, puterea lui de influenţă, binele adus partidului şi judeţului, generozitatea etc. Toate aceste laude i-ai plăcut atât de mult, încât şi astăzi se uită la filmele care s-au făcut la lansare…în biroul prefecturii!