Toma G. Rocneanu, un nume intrat recent în lumea literară, la început timid, fără veleităţi, ne surprinde cu ultimul său volum de “Întâmplări repovestite”, publicat în prima parte a anului 1998, la editura “Ariadna” din Baia Mare, sub titlul ” TÂNJIND DUPĂ SOARE”. O carte cu mineri şi despre mineri pe a cărui copertă stă de strajă Sf. Varvara, protectoarea dintotdeauna a minelor, minerilor şi mineritului, binecuvântând parcă pe cei care urmează să descifreze tainele acestora. Conjunctural poate, astăzi după ce imaginea “ortacilor” şi chiar importanţa lor au ieşit şifonate din vestitele “mineriade” la care au fost eroii principali, ca nişte “arhangheli ai dreptăţii” , publicarea acestei cărţi impunea un risc pe care autorul trebuia să şi-l asume. Mai ales că demonetizarea imaginii minerilor este argumentată şi de uriaşele eforturi economice pe care societatea trebuie să le facă pentru menţinerea activităţii lor, în condiţiile în care lumea este dominată de principiile eficienţei economice. Peste tot se simte o nemărturisită solidaritate de breaslă, un fel de orgoliu al branşei, socotite mult timp, la noi şi aiurea, de importanţă majoră, nereceptându-se mesajul actual de încurajare a eficienţei obţinută cu eforturi fizice minime în dauna cantităţii cu ori ce preţ, realizată în condiţii de infern, cu eforturi sisifice. In formaţiile despre lumea întunericului iluminată cândva de lămpaşele cu carbid şi numai foarte târziu de becul electric, redate firesc, simplu şi direct, cu multă căldură umană, se constituie într-un fel de confesiune făcută de autor despre condiţiile în care s-a format, a trăit şi a muncit cândva. Tonul degajat şi natural al scriiturii, o autentică şi exactă mărturisire despre complexitatea şi implicaţiile vieţii din străfundurile pământului. Ai impresia că autorul ascultă chemarea din pântecele muntelui, îi dă glas şi-l dezgoleşte, arătându-ni-l aşa cum este, cu măreţia dar şi cu infinitele sale capcane. Mina cu labirinturile sale se constituie într-un fel de “Altar” la care cei ce lucrează trebuie să i se închine. “Minerii Tudore, se nasc şi nu se fac”. Noţiunea de miner nu se confundă cu minerul propriu zis. Adevăratul miner este acela care are în sânge meseria…Tata-mi zicea adesea:”Ascultă-mă moştenitorule, noi minerii suntem cercetători prin distrugere. Căutăm, cercetăm şi scoatem la lumină lucrurile de preţ şi cu ce preţ…De nu-ţi faci prieten muntele plăteşti de câte ori nu-l simţi. Roca ţi se prezintă zilnic cu feţe noi, cu probleme noi şi tu trebuie să-i desluşeşti intenţiile, mişcările şi necesităţile”( Canadianul pag.2)
Tema minerilor şi a mineritului, condiţiile grele, uneori infernale de lucru, mentalităţile şi modul specific de viaţă au fost tratate, mai ales tangenţial, de multe ori în literatura noastră şi în cea universală dar cărţi dedicate exclusiv acesteia, în care să se intre adânc în intimitatea şi profunzimea ei, în psihologia minerilor, care multe secole de-a lungul timpului au prestat una dintre cele mai aspre şi mai grele munci, sunt destul de puţine. Plăcută la lectură datorită cursivităţii şi sincerităţii cu care este scrisă, dar mai ales datorită compasiunii pentru viaţa din subteran, unde pe parcursul schimbului nu se vede soarele, scriitura cu fraze simple, directe, fără
înflorituri sau arabescuri, sondând obsedant lumea adâncurilor, emoţionează în final şi-şi justifică titlul sugestiv. Deşi cartea în discuţie este constituită din mai multe povestiri, ea are o unitate a obsevaţiei, o continuitate, toate povestirile derivând parcă una din cealaltă, aşa cum sânt poveştile din “1001 de nopţi”, chiar dacă fiecare poveste are drama ei distinctă şi distinctibilă. De fapt, totul începe-ipotetic desigur- cu întâlnirea foştilor şi actualilor elevi şi profesori ai “Grupului Şcolar Miner” din Baia Mare pentru a marca 130 de ani de atestare documentară a învăţământului mineresc băimărean. Exprimarea frustră, fără ambiguităţi care să inducă stări emoţionale complexe, lipsa intertextualităţii, sărăcia vocabularului cum şi topica frazei, de multe ori în suferinţă, toate acestea scad mult din valoarea potenţială pe care cartea ar fi putut s-o aibă. Oricum, pentru un început de drum, realizarea este meritorie, ea anunţând un potenţial prozator în devenire.

Ion M. MIHAI