– Te rog! Despre astea vom discuta alta data, il intrerupe Todut, tu expune-mi acum, situatia exacta !
– Pe scurt, incepu inginerul sef raportul, pe inaintarea de la intersectia cu lentila II, a mai ramas un atac neimpuscat. Oamenii din contraschimb si artificierii, s-au gandit sa-1 “traga”, intrucat, lucrarile de acolo fiind in lichidare, lucrand la reprofilari, ii incurca aceasta lucrare neevaluata la productie, care nepuscata devenea pierduta definitiv. Mi-au cerut mie consimtamantul, dupa care au incarcat gaurile si au puscat. in acel moment, artificierul, minerul si vagonetarul, au disparut…
– Cum?!!! au disparut… tipa Todut.
– Analizand situatia de acolo si transpunand-o pe hartie in lucru, coroborand si cu vechile lucrari, chiar si acelea din vremea romanilor, s-a scos in evidenta ca, de fapt, inaintarea despre care vorbim, nu se afla deasupra vechilor lucrari, ci… dedesubt.
in acest caz, la confluenta celor doua lucrari, tavanul s-a prabusit, in spatele lor, ei acum fiind prinsi in vechile lucrari. Prabusirea tavanului, le-a deschis accesul in vechile lucrari. Evaluarea lucrarilor de salvare prin operatiile de dislocare a rocilor din locurile de munca actuale, ar necesita un mare volum de lucru si un timp mai indelungat pana sa-i putem scoate la lumina. Bazati pe aceste date irefutabile, am atacat lucrarile de salvare prin vechile lucrari minere, cu atentie si siguranta maxima si primele lucrari preliminare au dus la concluzia ca toti sunt sanatosi, n-au leziuni si stau bine cu oxigenul.
– Domnule inginer sef, pe ce se bazeaza spusele dumnitale?!
– Cele relatate se bazeaza pe efectuarea in amanuntime a traseului si suprapus pe planurile minei, reiese ca-i bun. Al doilea reper este cooperarea si consultarea acestor planuri cu Baciu Gavrila, care a facut, si el, un plan de evaluare a acestor lucrari anul trecut si certifica aceste date. Tot el ne-a promis ca cei trei vor fi diseara acasa.
– Atunci ce mai stam? Sa mergem sa-i aducem, spuse Todut.
– Echipa de salvare ne-a comunicat acum 14 minute, ca sunt in apropierea lor, in ultima cotitura. in tot acest timp, mentinem legatura continuu, pentru a evita ori ce surpriza. Poftiti, dupa dumneavoastra, il invita inginerul-sef Stef, la intrarea in vestiarul minei pentru a se echipa.
Instalatia de extractie, n-au pornit-o numai pentru a se deplasa ei, la orizontul respectiv, asa ca s-au deplasat pe afara, printr-o galerie de coasta, dupa care au urmat calea parcursa de echipa de salvatori. Cei trei prizonieri, au trecut in acest interval de timp, prin stari uneori contradictorii pentru cei care ii cunosteau. Bunaoara cand s-au vazuti “teleportati”, doar Toader a realizat exact ce-i cu ei. A incercat sa le explice si celorlalti, care l-au ascultat, dar nu i-au dat crezare. Nu s-au exprimat in nici-un fel dar Toader si-a dat seama ca aici, ierarhiile, se percep mai greu. Toader nu numai ca era artificier, dar era si cel mai in varsta. Si el s-a facut ca nu-i pricepe, in momentul in care, in sufletele celorlalti se cuibarea indoiala si teama, parca au inceput sa aiba un alt soi de atentie fata de el.
Lipsurile, linistea si imposibilitatea miscarii, a continuarii sub o forma sau alta a vietii le dadea tinerilor ortaci, o stare de anxietate, de neliniste in asteptarea unei rezolvari, sperand ca acestea sa nu fie ultimele clipe ale vietii.^’Moartea nu-i ceva extraordinar, dar cand o astepti e groaznica” si-a adus aminte ajutorul de miner ca a citit aceasta butada intr-o carte. Toate la un loc, duceau ireversibil spre acelasi lucru, spre moartea pe care, minut dupa minut si-o apropiau. N-au mancat de mult, nu mai stiu de cand, ceasurile lor s-au oprit la ora cand impuscatura i-a aruncat pe acest taram, in care nu indraznesc sa se miste de teama sa nu faca “ultimul pas”. Cand au puscat erau spre sfarsitul schimbului, hrana sau apa nu aveau, nici lampile nu mai aveau “suflet in ele'” cam tot de atunci. Aerul parea inca respirabil, n-au semnalat greutati in respiratie.
Cei doi mai tineri, au incercat de cateva ori, sa-l determine pe Toader sa-i scoata afara. Toader, prima data le-a explicat de ce n-are rost acest lucru, iar cand insistentele lor au crescut, s-a facut ca n-aude. intr-un timp, totusi a crezut ca nu-i rau sa le vorbeasca, si le-a spus urmatoarele:
– Mai baieti, sunt putini oameni care sa nu tina la viata, si cu cat e mai greu sa ti-o aperi, cu atat ti-o doresti mai. tare! Noi aici am avut un incident neplacut, dar suntem toti in perfecta sanatate, intregi.