– Un moment. Tu nu vezi că eşti în contradicţie. Mi-ai zis că mă căutai. Bănuiesc că nu pentru a-mi spune poveştile istoriei noastre? Totuşi dacă asta ai dorit, atunci fă bine şi deşartă-ţi sacul, altfel probabil va trebui să ”schimbăm ordinea de zi”. De fapt prima dată aş dori să-mi spui cum zici tu că a fost cu ultima invazie tătară în care zici că stră-stră bunicul tău i-a pus pe fugă. A fost într-adevăr pusă la cale de Domnul Moldovei?
– Oamenii din acel district, erau organizaţi ca grăniceri ai Imperiului Austro-Ungar. De fapt tu care îţi plimbi creionul pe harta municipiului zilnic, poate ai observat că una din străzi se numeşte a Grănicerilor. De la acele evenimente i se trage numele În Moldova în acele timpuri domnea al doilea domn fanariot, unul Racoviţă. Situaţia politică internaţională, considerau Imperialii, că ar fi fost oportună alipirii Moldovei la Imperiul Austro-Ungar. Cum n-au dorit o operaţie de anvergură, în secret au considerat că o substituţie de Domnitor le-ar fi mult mai potrivită. După realizarea acestui plan, Marile Imperii puse în faţa faptului împlinit, ar fi avut o reacţie de formă sau în cel mai rău caz ar fi revendicat şi ei ceva teritorii. Planul nu avea cusur. Totul depindea de cine-l va executa. Regimentul II de grăniceri Năsăud avea 32.000 de suflete. Românilor din acest regiment li s-a promis satisfacerea doleanţelor de veacuri (şcoli româneşti, biserici şi libertate deplină). Cum aceste doleanţe erau de pe vremea Bobâlnei şi a lui Doja, Horea, grănicerii din Rodna au considerat că merită efortul acesta pentru câştigarea drepturile promise şi neîmplinite de veacuri. Sfatul Moşilor a aprobat acţiunea. A mai rămas o singură problemă. Cine să conducă acţiunea “Cătanelor Negre” în Moldova. Erau două propuneri. Cancelaria-l susţinea pe căpitanul Ferentz un ofiţer german şcolit la Viena, om cu deosebite merite militare, dar cam repezit. Şi localnici-l propuneau pe Bureacă un băştinaş, care avea poate mai mari merite militare dar…era român. Misiunea lor era să-l prindă pe Domnul Mihai Racoviţă şi să-l predea unui aşa zis comando care trebuia să-l ducă la Viena. Două companii de Cătane Negre au trecut în Moldova. Au ocupat poziţiile stabilite în plan. Domnul Moldovean a venit cu suita şi urma să intre în biserică. Planul de prindere era în momentul ieşirii Domniei Sale din biserică. Se ştie că Domnitorul era Întâiul la ieşire şi trupele încă nu erau desfăşurate. Ce i-a venit lui Ferentz nu se ştie, dar a ieşit din ascunzătoare şi s-a dus spre Domn înainte ca Măria Sa să fi apucat să intre în biserică. Acţiunea a fost compromisă. Cele două companii de soldaţi ardeleni au fost măcelărite. Acesta a fost motivul represaliilor moldovenilor în Rodna. Cu toate că Domnul Moldovei a prevenit pe tătari să nu omoare românii, în oastea grănicerească de atunci, numai ofiţerii şi nici ei nu erau toţi nemţi ceilalţi erau români. În afară de cele două companii nimicite în Moldova, aici au omorât 23 de oameni, au dus în robie 38 şi au fost mulţi răniţi. Au ars două biserici, două mori, şi 103 case. Acuma de vrei rămânem la prima opţiune. Să zicem că ne apucăm să disecăm istoria. O facem din mers sau ne aciuim undeva?
– În mod normal nu-i indicat să te proţăpeşti în mijlocul drumului şi să te apuci de poveşti. Localurile acestea cu ”consumaţie”, au clientela lor, clientelă care de regulă nu prea ştiu respecta pe cei din jur, manifestându-se nu întotdeauna civilizat.