Munca sindicală cuprinde şi protecţia salariatului, preocuparea pentru atragerea salariatului la viaţa societăţi. “Scoaterea” lui din sfera muncii şi atragerea în sfera culturală, în practicarea sportului de plăcere şi pentru sănătate, sunt încă doar dezideratele muncii sindicale. Apoi urmează refacerea lor, a familiilor lor şi multe alte probleme care astăzi sunt de neatins pentru munca sindicală. După câte vezi, nu suntem străini de ceea ce ar trebui să fim, ceea ce este de fapt munca sindicală. Poate nu şti dar în sport aproape toate echipele de fotbal au luat fiinţă pe lângă un sindicat. Şi astăzi CSMS-Iaşi şi CSM-Reşiţa sunt numai două dintre cluburile care au mai rămas ale sindicatelor, cluburi de frunte. Ele au fost între echipele renumite din fotbalul nostru. Mai sunt şi altele. De fapt aproape toate Cluburile sportive au fost Sindicale, (excepţie făceau, cele ale armatei sau miliţiei, cele studenţeşti) dar doream să precizez că nu banii ci mişcarea sindicală a infiinţat, susţinut şi promovat mişcarea sportivă din ţară zeci de ani. Acum când totul este gata, apare unul cu bani si-i a lui echipa sau clubul ăla.
– Voi aţi fi mult mai puternici, dacă aşa cum reiese din cele expuse până acum, v-aţi putea înăbuşii orgoliile şi v-aţi uni într-adevăr.
– Nu cred că-ţi dai seama ce greu este acest lucru. Un post în conducerea sindicatelor este o afacere extraordinară pentru cei pe care nu-i interesează această muncă şi nici soarta sindicaliştilor. Şi greu cu adevărat este că cei care-i aleg nu-i pot verifica “munca” depusă. Oamenii aceştia cunoscându-şi interesele pregătesc o “textură” de intrigi din care omul simplu nu poate alege nimic şi-i lasă în pace să-i “păstorească” în continuare., aşa cum îi păstoresc, adică prost. La început şi eu, poate ca şi alţii, am crezut în această mişcare sindicală şi ne-am “aruncat” în ea cu toată puterea de care eram capabili. N-a trecut mult şi am început să avem duşmani. Vânzoleala noastră deranja. Îi scoteam din inerţie pe cei care au obţinut totul – SCAUNUL… El dacă a ajuns acolo unde a ajuns nu înţelegea de ce să nu profite. Ce rost mai au alte şicane, alte strategii, într-un cuvânt de ce ne mai zbatem atât, dacă scopul nostru a fost atins. După ei acesta era scopul nostru. Aceştia ne-au fost primii conducători de sindicat de după revoluţie şi trebuie să mai spun că n-au dispărut cu toţii. Dacă nu vom reuşi să-i facem să înţeleagă că această funcţie este doar platforma de pe care se poate aborda munca sindicală şi nu scopul, sindicatele vor trece în regresul luptei sindicale, care probabil că va fi dusă de alte forme de organizare dacă cei care trebuie să facă acest lucru nu se vor deştepta la timp. Mă scuză pentru această paranteză de ”viaţă sindicală”, dar ceea ce ţi-am spus ţie, am impresia că eu am dorit să aud. Astfel de frământări avem acum la ordinea zilei şi spunându-ţi-le ţie, de fapt m-am liniştit eu şi totodată mi-am reorganizat gândurile. Îţi mulţumesc că ai avut răbdare cu mine şi iartă-mă dacă am fost prea pătimaş, ori te-am plictisit cu problemele muncii noastre sindicale. Cu bine Anton.
– Cu bine Nelule.