După ce Băsescu a desemnat primul ministru, acesta s-a răzgândit, nerespectând protocolul sau regulile de conduită, Stolojan, ca un copil răzgâiat a spus că nu mai vrea să fie prim ministru, omiţând faptul că nu va mai valora nimic în lumea politică Cum la asemenea posturi se stă la coadă, automat a fost desemnat alt prim ministru în persoana domnului Boc. Ce se poate înţelege din această atitudine? Pur şi simplu unii n-au evoluat psihic din copilărie, ajungând ca şi astăzi să se copilărească, numai că această copilărie, este bolnăvicioasă când de tine depinde o naţie!. La noi se poate şi aşa. În ce priveşte “spiniştii”, noi ne-am adunat, destul de punctuali la ultima întâlnire din an, şi am constatat cu plăcere că între timp, în lipsa noastră, cineva ne-a scăpat de mirosul de mucegai care persista de doi ani în clădirea cenaclului nostru. Apoi am început fiecare să discutăm doar ca să întrerupem pe acei care vorbesc. Zicea doamna Găinariu că de nu ne spune, atunci când îi vine uită ce vrea a spune, drept care ne-a povestit ce material a primit când a fost la Suceava, apoi ne-a citit o urare de anul nou, după care a predat acele materialele domnului Şiman. La sosirea domnului Fârte, Doamna Găinariu a reluat discuţia despre materialele primite din Moldova, ocazie cu care din nou a interupt vorbitorul respectiv, creind o stare de ilaritate. Cu ceva inerţie domnul Şiman şi-a reluat citirea punctele rămase în suspensie. Parte dintre ele s-au spus şi în precedenta şedinţă, dar întreruperile vorbitorului au uneori acest “avantaj” că nu şti de unde trebuie să-ţi reiei excursul.Este ciudat dar uneori suntem aşa de nerăbdători să aflăm unele probleme, încât se potriveşte de minune vorba: “Dăm Doamne dar hăpt amu”. Se vorbea de materialele pentru revista “Spinul Nr.13” care trebuiesc făcute şi predate până în 15 ianuarie, iar domnul Bud Nistor pretinde statisticile personale să fie îmânate dânsului sau poştei domnului Filip, până pe 22 decembrie a.c. S-au reamintit temele concursurilor revistelor din ţară şi ale EPIGRAMEI, teme cu care respectivele reviste-şi încep anul 2009, apoi mi-au dat mie cuvântul să citesc epigramele pe care le-am considerat că trebuie prezentate în şedinţă, după care s-au făcut observaţii critice pe marginea lor. Ca lipsuri au fost: schimbările de ritm, mai lipseau rime şi chiar poantele. Nu s-a restabilit liniştea dar cu toate acestea câte unul, uneori câte doi, îmi arătau neajunsurile în construcţia epigramelor. După cuvintele domnului Micle, care a accentuat şchiopătarea prozodiei, apoi domnul Fârte spunea că unele poante suferă, domnul Filip a făcut câteva necesare precizări lingvistice, care erau bine de însuşit. Domnul Şiman, mai obişnuit cu vorbirea inversată de prin Năsăud, cu sclipire-ai cunoscută a şi reformulat unele dintre aceste epigrame. Vorba domnului Bodnar:”Există perspectivă”. Mi-am băgat “perspectivele-n” mapă şi domnul Bud Nistor a reiterat unele sarcini încă neonorate de noi, sarcini urgente şi de amploare. Am trecut la citirea unor materiale primite de la diveste Cluburi unde ne erau solicitate materiale pentru revistele lor. Toate erau insistente, dar ale oltenilor din Craiova erau mai imperative. După aceste prezentări, ne-am risipit ca şi potârnichile, de parcă sărbătorile n-ar fii putut începe de nu ne grăbeam fiecare la locuinţa proprie. Parcă din “fuga calului” ne-am urat fiecare fiecăruia “Sărbători fericite” şi-am dispărut în noapte.
Probabil că după ce a trecut Crăciunul ne-am mai calmat şi noi şi, cu întârziere, ne-am colindat ŞEFUL pe 27. Cu toate că am întârziat, mi-am probat şi eu vocea cu o colindă. Cu această ocazie Domnul Bud Nistor ne-a prezentat şi oferit recentul volum al domniei sale Panem et circenses, parafrazându-l pe celebrul Juvenal din volumul X ”Satirae”, pag. 81, replică dată imperatorilor care ofereau nimicuri societăţii, dar cu mare pompă. O carte deosebită, numărând 449 de epigrame, o carte de referiţă a domniei sale, carte care a fost girată de Domnul Şiman sub a cărui redactare a fost realizată şi a lui domnul Filip care a scris “Cuvântul de început”. Cartea a fost utilă şi datorită faptului că ne-a fost oferită de sărbători, când fiecare a putut-o citi şi analiza. Aşa au încheiat “Spinoşii” anul 2008, bucurându-se de preţuire între ei şi de stimă între confraţi. LA Mulţi Ani, şi multe succese în anul, care vine 2009 !!!

S-a brodit ca prima zi din 2009 în care aveau întâlnire membri Clubului „Spinul”să fie 12. Tot 12 am fost prezenţi şedinţă şi la şedinţă deoarece a venit un domn, Augustin Varga, care s-a bucurat de o primire frumoasă din partea colegilor şi controversată din partea domnului Mureşan Vasile, care spunea că-l cunoaşte pe domnul Varga mai demult şi că ar fi păcat dacă s-ar bucura pe nedrept de preţuirea noastră.
Din ce vă aduceţi aminte, întâlnirea noastră s-a derulat puţin altfel. După ce domnul Şiman i-a acordat cele 2 minute solicitate de doamna Găinariu, pentru a face câteva anunţuri – în speţă de către cine am fost felicitaţi din ţară şi de peste hotare prin intermediul domniei sale – dânsa a reuşit să facă acest lucru într-un singur minut, precizând că pe cel de-al doilea şi-l rezervă pe mai târziu. Fac o paranteză, aceste felicitări ar fi fost bine primite dacă se culegeau pe o pagină, filă care să fie ataşată la albumul nostru, al Clubului „Spinul”.
A sosit momentul ca domnul Şiman să de-a cuvântul domnului Bud Nistor, secretarul general al clubului, care a dat citire cifrelor statistice ale realizărilor membrilor Clubului nostru, dar lucru regretabil, aceste nu sunt cifre absolute datorită faptului unii dintre noi nu şi-au raportat activitatea pe anul recent încheiat. Cu toate acestea cifrele sunt covârşitoare: aproape 1500 de epigrame publicate în presa locală şi naţională. Trei cărţi de autori, premii naţionale şi internaţionale, programe susţinute la Caspev şi Sfânta Varvara, ultimile cinci numere ale revistei „Spinul” plasate pe internet. Sunt realizări deosebite pentru o mână de oameni, câţi numără Clubul nostru, oameni cărora recitirea acestor realizări, le-a stârnit orgoliu şi le-au adus bucuria pe faţă. Din cele ascultate prin lecturarea materialului, făcută de către domnul Bud Nistor, reiese că n-am putut organiza un festival al epigramei aici şi că prea puţine ieşiri am făcut cu întregul efectiv, dar după cum spunea domnul Filip Romulus, dânsul a perctratat trei şedinţe în cadrul liceului de profil „Mihai Eminescu”, numai în acest an. Această idee a fost reiterată şi de domnul Bodnar Mihai care a rezolvat alte ieşiri, dar la Liceul Auto Baia Sprie. Important este să ne ţină sănătatea şi balamalele şi le vom rezolva pe toate. Cu toate că aceste realizări se vor raporta doar în 2009, are şi Domnul Micle o carte de epigrame în lucru, iar domnul Şiman realizează o Culegere de epigrame, cu epigramele care au populat revista „Spinul” în cele 12 numere. În noianul de adrese şi felicitări, primite cu ocazia recentelor sărbători, domnul Şiman a reuşit să dea cuvântul şi epigramiştilor pentru aşi citi proaspetele creaţii fapt ce a mai destins atmosfera. A sosit momentul în care a citit şi domnul Varga Augustin cele 10 epigrame şi o minifabulă. Toate au fost foarte bune, neaşteptat de bune, sau suspect de bune, după care dânsul a recunoscut că înainte de-a cunoaşte membrii clubului”Spinul” a cunoscut conducătorii acestui club, care i-au dat una, două, pălmi de ajutor, pe care la sfârşit le-am transformat în aplauze.
Este momentul în care domnul Şiman lansează cartea de epigrame a domnului Bud Nistor „Panem et Circus”, o carte de adevărată valoare, o carte din care fiecare va avea de învăţat, o carte cu care ne mândrim fiecare. Pe marginea acestei prezentări mai face câteva precizări şi autorul acestei cărţi, domnul Bud, în momentul în care am lecturat „procesul verbal” am adus vorba despre acest volum, pe care l-am citit deja între cele două sărbători şi cuprinde 646 de epigrame.
Familia Bodnar, înainte de Crăciun, au avut înmormântarea unui fiu, şi Doamna Bodnar cu Mihai Bodnar, au oferit o pomană colegilor cu ocazia tristului eveniment. Desigur că nu s-a putut trage linie între acest eveniment trist şi aniversarea zilei preţuitului nostru coleg, domnul Adi Fârte, care a oferit şi dânsul bucate şi băutură cu ocazia zilei domniei sale. Ceilalţi doi Vasile şi Ion au sărbătorit mai înainte zilele domniilor lor. Am preţuit cele puse pe masă până s-a dus telejurnalul şi unul câte unu ne-am retras către case.

La două zile, de la sărbătorirea celor 150 de ani de la Unirea Principatelor din 1859, cu capul împuiat de inexactităţi debitate de “posturile noastre TV”, şi nu era vorba de data Unirii cât de semnificaţia evenimentului în sine. Performantele noastre televiziuni, săracele, au formulat fel de fel de “uniri”, cea mare, a României Mari şi alte variante, că n-ai avut ce face altceva, decât să închizi televizorul şi să te gândeşti că “altădată” nu şi-ar fi permis să-şi încerce cunoştinţele lor, pe acest popor toţi repetenţii de la formarea fiinţei naţionale. Doamne cu cine ne-am mai “unit”! Ori cum, avem mare noroc că nu de ei depinde ţara, ci de guvern… Acum ce să facem, ce să mai spunem. Am făcut-o … rămâne aşa.
Un an nou de bunăseamă că aduce multe bucuri şi mari speranţe. De ele avem nevoie fiecare. Problema este…care AN NOU ?. După calendarul nostru ortodox, Anul Nou este odată cu Sfântul Vasile, după cel slavon, tot ortodox şi el, anul nou începe la Bobotează, ca mai nou, să aflăm că de fapt anul nou chinezesc, urmează de acum din 27 ianuarie şi semnifică Sărbătoarea Primăverii. Noi îi credem chiar dacă este încă iarnă. Degeaba la deschiderea lucrărilor Cenaclului Scriitorilor din Baia Mare, pe data de 17 am făcut “Momentul Eminescu”, dacă în calendarul lor, chinezi spun, că acesta ar fi “Anul Boului”. Acest mesaj, această realitate, m-a supărat profund. N-am crezut până acum în anii cinezeşti, dar acum după cum se desfăşoară munca celor aleşi, înclin să cred în premoniţiile chinezeşti. Vedeţi de ce se spune în Biblie că:”cu cât şti mai multe cu atâta suferi mai mult”. Acuma ştim, deci urmează partea… Cum o fi o fi, totuşi parcă ar fi mai bine să îmbrăţişăm şi “Sărbătoarea Primăverii” a chinezilor, dacă tot am intrat în “Anul boului”, poate ne aducem aminte de mărţişorul nostru, de Ziua femeilor, zi despre care n-o să discutăm, dacă ne-am decis ca să fie Ziua Lor, în toate cele 365 de zile ale anului. În derularea vremii urmează BUNAVESTIRE. Da aici, ne-am putea relua, cu inima împăcată speranţele şi bucuriile care firesc ne aşteptau la început de an. Încercăm această translaţie de un trimestru deoarece, atât a împins şi guvernul nostru, drepturile cuvenite la I Ianuarie 2009, drepturi de ei votate, dar s-au băgat chinezii ăştia cu anul…lor şi…. Mare lucru credinţa. Cum altfel putem numi fapta românilor care sunt împinşi până lângă prăpastie, de acei care le-au jurat credinţă că le vor fi părinţii lor…vitregi. Unii dintre ei, împingându-ne înspre prăpastie, le este frică de viteza pe care vor prinde dânşii şi intuiesc că ar putea luneca primii în ea. Aşa se face căci, cu toate că a folosit ”gura altuia”, domnul preşedinte nu mai speră la o realegere. Unii spun că e bine, aţii spun că, după el, de acum înainte, vom trăi bine. Vedea-vom cum va fi şi sânt sigur că va fi…aşa.
Toma G Rocneanu