Cu toate că sunt persoane care vorbesc mult mai frumos ca mine despre Limba Română, şi-l numesc aici pe domnul Filip Romulus, poate că nu era cazul să deschid vorba despre asemenea lucruri, dar mi-am permis să abordez, câteva fraze în puţinele vorbe pe care l-am spus, deoarece mi-a părut insinuant un slogan electoral, care suna cam aşa:” EI CU EI ŞI NOI CU VOI”. Un ecou din Eminescu străbate până aici:”Ce vroiau aceşti…” După modul neserios în care suntem abordaţi, aşa precum se vede dealtfel, „ăia” ne propun, sub acest desuiet îndemn, că noi trebuie să le fim părtaşi la ceea ce ei gândesc, la puciul care dânsi-l pregătesc „ălora”, şi după părerea lor, necondiţionat să-i susţinem în viitoarele lor potlogării. Dacă-şi doresc atât de mult funcţiile acestea, de ce nu se adresează sincer şi serios populaţiei, să se adreseze electoratului cinstit-româneşte pentru ai susţine. Dar din lozinca lor reiese îndemnul miştocăresc: „Hai să le-o facem celorlalţi, să le-o punem” Deci aceasta consideră dânşii o declaraţie politică în care românii îş văd frumosul viitor ce va veni după alegeri. Asta ştiu, asta dau şi pentru noi îşi montează capuri uriaşe pe blocuri pe care să le admire. Un alt aspect al acestui nefericit slogan şi numai al lor, deci nu al Limbii Române, persoanele mai în vârstă, îşi amintesc de perioada când textierul la modă pe atunci, Mihai Dumbravă, după ce a a fugit în Germania, a scris un text cum numai un textier de valoarea lui putea scrie. Textul cadou oferit românilor de sărbătoarea Crăciunului, ne-a fost cântat la postul de radio „Europa liberă” şi avea refrenul: „Voi acolo eu, aici.” De la acest refren mi-e teamă că sloganul mai sus pomenit, după alegeri ar putea deveni:”Voi cu voi şi noi cu noi”. Acum am scăpat de ei….
Toate acestea erau nişte nebuloase ale mele, înainte de-a deschide Sala Cenaclului. Apoi a început Cenaclul, care avea mai multe puncte ce trebuiau derulate, doar că s-a început cu lansarea „Cărticicăi de vacanţă” a lui Rocneanu şi atunci, eu omul, ce în sinea mea credeam că numai eu ţin atât de mult la oamenii aceştia, la colegii mei de club, am fost ruşinat de vorbele frumoase rostite de fiecare la adresa mea. Din spusele iubiţilor mei colegi, a reieşit că sunt mult mai bun ca în realitate. Trebuie să vă spun stimaţi colegi că toate faptele înşirate şi adresate mie, aşa cum şi dumneavoastră cunoaşteţi, fără prezenţa, îndemnurile şi dragostea voastră, n-ar fi rodit niciodată. Au fost cuvinte deosebite care m-au mişcat profund, spuse de nişte oameni care au format şi educat la viaţa lor oameni, de aceea păreau atât de calde, de adevărate. În acea atmosferă de pace în suflete, s-au derulat lucrările noastre, la care aş mai adăuga faptul că acea carte pe care doream s-o lansăm şi care a intrat în circuit, a fost îngrijită cu dragoste părintească de domnul Şiman, eu considerând că prin ceea ce este Clubul nostru merită ca această cărticică să-i fie dedicată, de fapt componenţiilor clubului „Spinul”.Au rostit vorbe frumoase toţi membrii clubului şi de aceea le-am înregistrat, ca atunci, când voi avea momente mai grele în viaţă, să reprimesc îmbărbătările voastre, iluştrii mei colegi deoarece spusele voastre, pot servi ca exemplu de prietenie oricui. Vă mulţumesc frumos pentru ce numai voi aţi ştiut face cu mine şi din mine, deoarece numai voi aţi deţinut „patentul” prin care aţi realizat o asemenea asociaţie, unde prietenia şi cultura se află la punctele de fierbere. La această manifestare a participat indirect şi domnul Micle. Domnia sa a fost prezent prin internet. În aceste momente al sărbătorii, domnul preşedinte Şiman, a constatat că nu se vor putea „ţine” toate punctele propuse pentru această intrunire şi deja se anunţă că la ceialaltă adunare, din decembrie, îşi va serba ziua domnul Ţâncaş, deci nici atunci nu vom putea face prea multe. Desigur că pare nejustificată această temere ştiind că în ianuarie este Sf. Vasile – care la noi poartă denumirea de Mureşan, în februarie îi vom spune la mulţi ani domnului Filip, în martie v-a fii omagiat domnul BUD Nistor, şi nu se poate ca în luna aprilie să nu-l sărbătorim şeful nostru. De aici se vede că temerea domnului Şiman nu are nici-un temei….Dumnezeu să vă dea sănătate şi viaţă lungă. Cu drag Toma

Într-o zi frumoasă sufletelor noaste, într-o luare de cuvânt a domnului Nistor Bud, a prezentat parametri virtuali ai răspândirii trudei noastre perpetue, Revista „Spinul”, în lume, prin posibilităţile nelimitate ale internetului. Faptul că unele persoane au devenit neîncrezătoare la auzirea cifrelor rostite de domnul Bud Nistor, ne-au impus o oarecare întrospecţie, destul de atentă la cele mai sus spuse şi după mai multe ore de cercetare s-au constatat următoarele:
-Siteul nostru, postat pe internet anul trecut în 29 iunie 2007, a ajuns ca aproape într-un an şi jumătate să se multiplice enorm de mult, fiind preluat de încă 230 de directori, unii dintre aceştia sunt continentali-India, alţii naţionali-Germania, Polonia etc. şi alţii locali cum ar fi- Suceava, Los Angels Nord şi Los Angels Sud şi alţii.
-De regulă, statisticile se fac pe „ultimile 35 de zile” şi se specifică câţi vizitatori unici au fost în această perioadă. În cei 23o de directori se adună într-o asemenea perioadă între 30-50000 de persoane care ne accesează siteurile la ipuri unice.
-În această perioadă, din site-ul „mamă” s-au format încă 9 siteuri de sine stătătoare ale revistei „Spinul”, site în care sunt reluate pagini întregi din revistă sau numai câte un articol ori o epigramă. Am întâlnit până acum pagina domnului Filip din numărul 7 al revistei, epigramele domnului Pop Ioan din Cluj-Napoca şi articolul omagial al domnului Nistor Bud, adresat domnului Ion M. Mihai la împlinirea vârstei de 80 de ani. Pe acest site de altfel este copiată întreagă noastră revistă. Formând numele unui epigramist pe G00GLE , în speţă al domnului Ioan Şiman, mi-au prezentat zece directori cu numele epigramistului cu specificaţia că încă mai sunt cinci site-uri unde i se pot afla din lucrările domniei sale.Pe domnul Adi Fârte, în afară de saiturile care se referă la clubul nostru, l-am aflat şi într-un ziar din Satu Mare şi într-un site pe care figurează doar domnia sa, dar şi pe cel al Aureliei Velea. Doamnei Găinariu în 12 siteuri i se prezintă realizările de la Chişinău, Buzău şi …Fersig. Domnului Bodnar i se dă şi adresa din Baia Sprie. Domnii Mureşan, Ţâncaş, şi-au aflat loc în site-ul Auricăi Velea. Aici intervine o mică precizare: numele trebuie să fie costant acelaşi altfel nu-l mai afli nicăieri. În speţă doamna Velea s-a scris şi cu Aurelia şi cu Aurica, calculatorul făcând corecturile de rigoare până acum. Domnul Micle a eşit din cele 230 de site-uri mai acumulând încă trei site-uri particulare. Acei care au site-uri separate au automat configuraţie mondială. Cred că toate orgoliile au fost satisfăcute cu asupra măsură. Şi acum aş spune:”Şi-a dorit cineva mai mult decât atât?” „ A visat cineva o asemenea publicitate pe acest pământ?”
Stimaţi colegi din câte vedeţi a sosit vremea să vă puneţi pe muncă. Lumea vă aşteaptă noutăţile. Nu-i dezamăgiţi ! Cu preţuire Toma

Aşa este uneori, se suprapun mai multe evenimente. În acest caz trebuia să desluşim importanţa intrinsecă a fiecăruia. Nouă ne-au plăcut amândouă şi am împărţit ziua în două. Jumătatea dinainte de masă va fi a Ţării şi ceilaltă jumătate, mai scurtă, a colegului Ţâncaş. Partea de dimineaţă, a zilei Ţării, de unii a mai fost împărţită la spectacolele omagiale(de mult n-am scris cuvântul acesta) şi la depuneri de coroane sau la biserică. Era aproape imposibil să nu ne şi revedem după această mare împrăştiere, şi de ce să nu spunem, aveam şi lansarea revistei „Spinul” Nr.12, revistă care încheie acest an şi ne bucură că fiinţează deja de trei ani. Ca să zicem aşa, redactorul nostru şef, şi cred că şi noi, ne dorim ca revista noastră să fie cea mai bună. În afară de conţinutul ei în epigrame şi proze, care sunt în evident progres, se mai fac propuneri de-a menţine coperţile la aceiaşi culoare pentru un an întreg. O altă propunere este de-aş denumi fiecare membru al clubului epigramele sub un titlu, acesta poate fi unic sau schimbat la fiecare număr. Va fi ca o eventuală personalizare a spaţiului fiecăruia din revistă şi să-i aflăm şi un motto specific acestui tip de publicaţie.(Anton Pann, ne propune câteva:”Toate merg după neam”, „De multe ori limba taie mai mult ca sabia”, „Limba îndulceşte, limba amăreşte”, „De sărăcie nu-mi pasă că şade sub pat acasă”, „”Săracul n-are nici haină, nici la inimă vreo taină”, „Sarea-i bună la hiertură însă nu peste măsură”, „Sau taci, sau zi ceva mai bun decât tăcerea”,”Na-ţ-o frântă că ţi-am dreso”). Pe lângă materialele cu specific ale revistei noastre, sunt aşteptate şi alte creaţii, care pot fi de altă natură a genurilor scrise din partea fiecăruia. Un lucru care la iritat pe Domnul Şiman a fost faptul că nimeni n-a ţinut cont de calendarul revistei, unde era necesar de propus omagierea colegilor care împlinesc „vârste rotunde”. Nefigurând în acest număr „ăia”, rămâne ca să fie trecuţi în numărul următor.
De serviciu la citit creaţiile, a fost domnul Bodnar Mihai, care ne-a prezentat 11 epigrame, considerate de domnii care au vorbit despre ele, drept bune, cu două mici înavertenţe. Cu tenacitatea-i cunoscută domnul Şiman a mai aflat şi ceva scăpări la ritm, dar toată lumea a conchis că este o evoluţie în bine a domnului Bodnar lucru plăcut pentru fiecare.
Până aici, desfăşurătorul şedinţei şi-a încheiat problemele propuse la „lecţia de zi”. Apoi s-au încheiat discuţiile şi propunere pentru viitoarea revistă, şi am primit o adresă, unde urmează să trimitem epigrame în Oltenia ca ele să fie găsite de cineva.
Domnul Şiman a dat girul aniversării celor 65 de ani care-i împlineşte domnul Ţâncaş şi după urări de bine, fotografii în doi, sau câţi încap într-un telefon, i-am cântat LA MULŢI ANI şi am trecut să-i facem pagubă. Ne-am bucurat mult de prezenţa domnului Micle. Cu toate acestea am avut şi un absent, pe Adi Fârte. La MULŢI ANI DOMNULE ŢÂNCAŞ şi multă sănătate!