– Stelescule!…Te rog frumos…nu te juca…asta-i lucru dracului…apoi, daca sectia ta a fost sparta? Cine te mai crede…nu te poti duce fara procuror!… Mai ai putina rabdare!… Suna telefonul. Seful pazei s-a repezit sa-l ridice:
– Da…flotatia…da…este aici…Poftiti Domnu’ director! Va cauta procurorul militar!…Directorul ridica receptorul:
– Alo!…Da…Da…eu…Ce sa-ti spun? Noi am gasit un fost angajat de-al nostru…dormind gol pusca in hala compresoarelor!..Da…Da….Cred ca te intreseaza , oricum, Nelule, te rog vino pana aici! Bine…si aseza receptorul in furca, apoi se adresa lui Andrei:
– Daca pe tine nu te-ar fi apucat nabadaile, mai puteam dormi si noi un ceas doua, daca n-ar exista persoane care violeaza drepturile altora si, pe deasupra, isi mai exprima si preferintele…cam ce procuror ar dori sa-l “instrumenteze”. De dorintele lor trebuie sa tinem cont, fac parte din “Drepturile omului”, ale noastre drepturi le poate viola orice tembel si nu deranjeaza pe nimeni…
– Domnule director …i se adresa Andrei, dumneavoastra ati vrea sa va instrumenteze procurorul Napradean?
– Auzi, Andrei!…Nu eu mi-am descoperit curul inaintea oamenilor. Nu eu violez drepturile concitadinilor mei asa ca nu ma baga pe mine in oala ta. In plus, iertate-mi fie vorbele, tie ce impresie ti-as face daca m-as duce la tine acasa, m-as dezbraca in curul gol si as dormi unde mi-ar conveni, nu unde, de regula, dorm oamenii.
– Domnule director…
– Andrei, il intrerupse directorul, dupa ce ai facut lucruri departe de logica, crezi ca suntem dispusi sa mai si ascultam peroratiile unuia care a avut nerusinarea sa faca ce-ai facut si acuma ne dai si lectii, tu, din cauza caruia, noi, in asta noapte inca n-am putut dormi? Ce dracu cautai in sectie in capul noptii?!! N-ai avut de cine-ti bate joc? Nu de aici ai mancat si tu paine aproape doi ani!!!Bine ca nu ti-ai facut si celelalte nevoi, desteptul dracului!
Directorul baga mana in buzunar, isi scoase pachetul cu tigari, aprinse una si trase cu voluptate din ea. S-a lasat o liniste grea. Nimeni nu mai indraznea sa zica nimic…Se facuse ora sase ..Oamenii schimbului isi preluau posturile…
– Domnule director, va rog sa nu va suparati…poate nici eu nu am gasit cuvintele potrivite…va inteleg starea dumneavoastra nervoasa. Nu am si nici n-am avut intentia sa-mi bat joc de cineva, dar in aceasta “afacere” este inclus si procurorul Napradean, cauta sa se scuze Andrei.
– Ce vrei sa spui cu asta?! se rasti la el directorul.
– Doresc sa spuna ca Napradean, fiind insurat, are o nevasta foarte seducatoare. Partea trista e ca ea profita de farmecele ei si mai seduce cate un barbat. Nu-i cunosc frecventa escapadelor ei…dar stiu atat, ca face rau…face foarte rau. Anul trecut, un prieten de-al meu, burlac, a fost condamnat, fiind “instrumentat” de Napradean…ca ar fi violat… o femeie…

Eram si eu in instanta, in sala judecatoriei, atunci i-am vazut prima oara nevasta. Cum eu nu cunosc limbajul avocatesc, nu mi-am dat seama ca de fapt el isi “apara” sotia, intrucat nu i-a spus niciodata pe nume, numai “victima”. Cum a devenit victima frumoasa doamna, mi-a povestit prietenul meu. Domnia ei se “producea sexual” la anumite sume. Au luat o camera la hotel si si-au inceput numerele. Napradean o iubeste foarte mult si-i extraordinar de gelos. A aflat unde-i sotia, a luat de martor receptionerul si, in plina dragoste intre cei doi, a aparut el si…viol. Daca ar fi spus cineva ca-i nevasta lui Napradean, nu mai era nici un viol. Nu era nici daca receptionerul ar fi spus ca “dansa” are camera ei continuu ocupata la hotel. Dar asa, prietenul meu a facut patru ani din gelozia lui Napradean. In aceasta seara am mers si eu la un local cu lumini mai putin “agasante”, cu o atmosfera oarecum mai intima. Numai ca in semiintunericul de acolo este greu de deosebit un om pe care nu-l cunosti asa de bine. Si in acel cadru ma trezesc la masa cu o dama. Doresc sa va spun ca numai aici, si cand l-am vazut pe Napradean, mi-am dat seama ca dama era nevasta lui. In acel moment, realizand ca si eu eram gol, probabil ca am avut acelasi sentiment pe care l-a avut si colegul meu, cand a fost condamnat pentru viol, fiindca si el a avut slabiciunea sa mearga cu aceeiasi dama, nevasta lui Napradean. Din asta provine oroarea de a-l vedea si de-a astepta de la el sa-mi faca dreptate! Intr-un fel nu-l condamn si nu-i doresc nimanui o asa nevasta! Ei bine, aseara in fumul tigarilor aprinse si cu iluminatul acela chior, am mai si baut ceva, din cate stiu avea si o alta coafura, o alta culoare a parului, n-am realizat ca “dama” e doamna Napradean. Dupa unele discutii in doi, dansa mi-a dat intalnire aici in coltul strazii Iazului cu Marasesti. Culmea este ca mie in loc sa mi se para ciudat locul de intalnire, am acceptat intalnirea din capatul Baii Mari. Parca ma si bucuram ca o sa vad din nou uzina in care am muncit si eu o bucata de vreme, unde am avut colegi, cunoscuti, prieteni. Nici acum nu-mi dau seama cum am putut fi atat de tolomac, sa-mi dau intalnire la 11 noaptea, la capatul orasului, unde vorba aia, nu mai poti face nimic. Tipic pentru un sedus. Dansa mi-a spus ca o sa vina cu masina. Eu, hotarat in cele spuse, m-am decis, timp aveam, sa fac o plimbare pe jos pana la locul intalnirii. Asa am si facut. Ajuns aici, am vazut o chichineata din tabla pe care scria: “Placintaria Ioana” si langa ea, ca din intamplare, un bidon de vopsea, de culoare mai deschisa. Ma si miram cum a putut fi lasata afara, cu atatia “intreprinzatori”! Am aprins o tigara, m-am lasat prada gandurilor, cand vad ca “trage” un BMW exact langa mine. Doamna era in masina, dar nu ea conducea. Tipul care a condus a iesit afara, eu in primul moment am vrut sa fug, ce intalnire-i aceasta in trei, dupa care m-am gandit ca-i cineva apropiat care a condus-o (unde a condus-o?) In momentele acelea de incertitudini, barbatul s-a apropiat de mine si am recunoscut in el pe un mai vechi cunoscut, pe nume Bandy, despre care am auzit ca-i plecat din tara, ca-i merge bine, dar efectiv ce facea, habar nu aveam. Printre altele, am auzit ca tot intra si iesea din tara. Bandy s-a apropiat de mine. Mi-a dat mana si a inceput sa mi se confeseze.
– Andrei sunt sigur ca si tu ai auzit cate ceva despre mine.
– Da. De ce sa te mint, am auzit.
– Eu mi-am facut o stare. Traiesc bine si de ceva vreme suntem impreuna, si-mi arata cu capul spre masina.

Acum as vrea sa ma retrag in Austria…
– Nu sunt eu omul care sa te impiedice.
– Auzi, eu ti-am vorbit ca unui prieten. Am lucrat impreuna in aceasta uzina, eram prieteni, colegi…si tu te agata de dansa in local…si-i faci propuneri rusinoase?!
Mai Bandy, nu-i chiar asa!
– Imi spui tu mie cum a fost?!Crezi ca nu mi-a spus bateristul? Faci cu mine pe mironosita?! Si, nici una nici doua, pune mana pe bidonul cu vopsea si vrea sa mi-l puna in cap. A executat aceasta manevra asa de abil, ca abia m-am putut retrage, sa nu mi-o puna chiar in cap. Hainele-mi erau imbibate complet. Atunci m-a cuprins groaza. Un singur chibrit, o scaparare de bricheta si as fi devenit o torta. Mi-am adus aminte de groapa de la meril, acolo intotdeauna era lesie, era mal. Cu cea mai mare spaima am fugit pana acolo, m-am sters cu mal si apa ajungand asa cum stiti. De spaima, de frig, de gaze, a inceput sa ma doara capul, sa-mi fie frig. M-am dus la vechiul meu loc de munca sa ma incalzesc, unde m-ati gasit, cum m-ati gasit. Cam asta a fost “aventura” mea cu doamna Napradean.
– Mai, Andrei, in uzina n-ai mai fost nicaieri? il chestiona directorul.
– Unde sa ma duc si de ce? De fapt cred ca urmele mele se vad destul de bine. Vedeti unde am fost.
– Inca n-am verificat, dar daca imi permite domnul director, m-as duce sa verific, sari seful pazei.
– Ma duc si eu! zice Stelescu.
– Bine baieti, mergeti. Raman eu cu Andrei, conchide directorul.
N-au apucat sa iasa din birou ca in acel moment seful de schimb, de la sectia precipitare, cu fata alba a navalit in birou si a spus:
– Precipitarea a fost sparta!!! Din buncarul “B” lipseste saculetul cu precipitat, saculetul cu numarul 28.
– Cum?! “28” Negru?!
– Da, 28, domnule director!
– Nu statia pilot a fost jefuita?
– Nu. Nu pot sa cred ca cineva ar fi putut sa-si dea seama ce este acolo, ca este o statie pilot…doar daca a lucrat in ultima saptamana la noi si acolo. Abia in ultima saptamana am inceput reducerea metalului rezultat din experientele domnului Stelescu. Diferenta intre sacuieti este doar numarul, par sau impar. Sacii…sacuietii? sunt identici, numai ca cei de la productie au numarul par…iar cele de la cercetare poarta numere impare. Asa am hotarat noi doi, si-l indica pe Stelescu. Ce se pune in saculet numai noi stim si nimeni altcineva!
– Si atunci ce s-a furat?! intreba avid directorul.
– Era un precipitat, continua seful de schimb, care avea un continut de 26% aur si alte metale. Continutul de cianura era de 16% si alti acizi periculosi. In aceste proportii, acest continut este foarte distructiv. Reactioneaza foarte violent si distruge tesuturile vii! Si ca paguba neta, metalul din continut.