Friday, April 10th, 2009 | Scriitor:

Peste ani am aflat de ce era necesar acest lucru dar nu de la dânsul. Spunea mama că erau în primele luni de căsnicie. Vara, cald, era o dimineaţă de Duminică, dimineaţă când s-a hotărât tata, să se mai tolănească puţin prin pat. Nu şi-a dat seama cum s-au s-a derulat lucrurile deoarece, când a deschis ochii, lângă pat era un om căruia, într-adevăr avea de avea de-i restituit ceva bani, dar condiţionat de alte evenimente. Problema nu ar fi luat acest aspect dacă persoana respectivă n-ar fi fost un individ fără scrupule. Toate lucrurile privitor la acea afacere au fost stabilite de ale persoane prinse în acea afacere şi chiar şi termenii de rambursare, în cazul unei falimentări a afacerii respective. Individul, persoana despre care vorbim, probabil s-a răzgândit şi la o oră imposibilă, i-a venit să facă vizite. Modul cum s-a comportat individul, cuvintele injurioase, atitudinea lui în tot acest demers, te ducea la gândul că specimenul acesta merita să fie strâns de gât. Cu toate acestea reacţiile lui tata erau nule. După ce probabil s-a individul „s-a descărcat” ori poate şi-a dat seama că nu poate avansa cu nimic în demersurile sale, total nesatisfăcut a ieşit din casă acea persoană inoportună şi lipsită de educaţie, moment în care tata s-a pus pe înjurat de credeai că se va crăpa cerul. După terminarea acestui repertoriu, nu prea plăcut de auzit într-o zi când toată lumea se pregăteşte să meargă la biserică, după ce tata s-a mai liniştit, i-a povestit mamei, starea apatică în care a mustit şi de ce n-a putut să-i „ofere” individului acela ce merita. Era o impertinenţă crasă să faci asemenea lucru în casa altuia, dumineca înainte de slujbă, când ştie toată lumea că nu se vorbeşte de „ochiul dracului” şi apoi să mergi la biserică. Chiar şi discuţiile de duminecă după amiaza sunt doar de tatonare nu de afaceri. Toate acestea fiind spuse a „dezvăluit” lipsa lui de reacţie la impertinenţa respectivului individ. Seara dar mai ales în cursul nopţii i-a fost prea cald şi i-a venit ideea să-şi arunce pijamaua de pe el. În momentul când a apărut individul acela, el practic era în curul gol. În asemenea postură a trebuit să-i asculte toate cuvintele sale abjecte şi el nu prezenta, vizibil, nici un de fel de reacţii. De atunci s-a jurat să nu mai ajungă niciodată în situaţia de-a nu putea replica mai ales acelor persoane care meritau din plin „atenţia” sa. Cu toate că aici n-a fost vorba de pijama nici eu nu doresc să trec prin ce mi-a trecut tatăl meu. Deci…

Baia Mare la Sfânta Mărie Mare 2005

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.