Este cazul ca macar acuma sa stiu ce doresc sa fac… Toamna isi lepada hainele verii, frunzele lasandu-mi-le mie sa-mi trag picioarele prin ele, scotand un zgomot sfarsit. Am ajuns in dreptul localului din parc, local care mi-a fost gazda unei cine alaturi de Andrei. Ma asez la “masa noastra”. Apare chelnerul si nu apuc sa-i spun ce doresc cand el imi zice: “Consumatia dumneavoastra este platita de persoana de la masa de langa lac”. Imi plimb absent ochii spre “persoana” si de la masa respectiva imi faceau cu mana Andrei cu familia lui. Ma uitam la ei si mi-am adus aminte de tebecistul din povestea lui Andrei caruia, cand ii venea sotia, zambea, in timp ce lacrimile-i siroiau fara incetare…
Baia Mare
16 august 1998