Sunday, April 05th, 2009 | Scriitor:

Câteva zile Sorin n-a mai ieşit în oraş. Parcă abia acum, când a vizitat mina cu fostul său coleg Costin, a trăit cu o groaznică acuitate secvenţele accidentului care a răpit viaţa acelor mineri, a Floricăi, a celorlalţi 12 la Şuior în ’70 şi al multor altora.(Sorin şi-a pierdut un frate în accidentul de la Şuior). Accidente care au închis mult prea repede şi prea brutal scurgerea acelor tinere vieţi. Pe cine-l mai interesează acum, unde şi câte morminte mai sunt în subteran? Pendulând între aceste contradictorii stări sufleteşti, Sorin a preferat să stea acasă şi să-şi vadă de-ale sale amintiri Totuşi curiozitatea faţă de ultimele acţiuni din oraş, îl făcea nerăbdător de ştiri proaspete, aşa că s-a hotărât să facă “un tur” la OJT, să-l întâlnească pe Larion. Cum autobuzele erau cum erau, adică inospitaliere ca să nu spunem de necirculat, s-a hotărât să facă cei doi km pe jos. Norocul i-a surâs. Larion, om la vârsta de 60 de ani, proaspăt pensionar, îşi purta anevoie cele o sută cinzeci de kilograme, multe peste înălţimea lui de unu-şaptezeci, şi el se îndrepta înspre aceea ţintă. În dreptul “Casei Albe” drumurile li s-au “scurtcircuitat”. Ca un om de societate, Larion i-a propus, să intre, să schimbe câteva impresii la o votcă. Au găsit o masă, au făcut comanda şi s-au pus pe poveşti. Sorin era foarte curios de părerea lui Larion despre noua lui realizare, o părere de expert, care-ţi este şi prieten, este ca o binefacere. Mai era ceva, în urmă cu câtva timp, profesorul nostru de istorie, vorbim de Larion, cu toate că era cam neglijent în ţinută, delăsător chiar, avea un cerc de relaţii extraordinar de extinse şi cam în toate sferele de activitate. De necrezut pentru oricine numai dacă îţi aruncai ochii spre el, pe ţinuta lui. În municipiu nostru a sosit o persoană importantă de la “Centru”, de la întâlnirea căruia Larion avea informaţii proaspete. Cu o vorbă cu alta, la un moment dat, Sorin observă că vorbeşte singur. Printre celelalte, poveşti discutate, Sorin l-a mai întrebat pe Larion, dacă nu ştie undeva o garsonieră mai ieftină, să o închirieze pentru fiică-sa. Apoi, parcă la comanda cuiva, au început a defila prin faţa mesei lor diferite femei cu vârste în jur de patruzeci de ani, frumoase, distinse iar cele pe care le cunoştea şi Sorin, erau cu pregătire superioară.

Category: suflete-n deriva
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.