Aşa este uneori, se suprapun mai multe evenimente. În acest caz trebuia să desluşim importanţa intrinsecă a fiecăruia. Nouă ne-au plăcut amândouă şi am împărţit ziua în două. Jumătatea dinainte de masă va fi a Ţării şi ceilaltă jumătate, mai scurtă, a colegului Ţâncaş. Partea de dimineaţă, a zilei Ţării, de unii a mai fost împărţită la spectacolele omagiale(de mult n-am scris cuvântul acesta) şi la depuneri de coroane sau la biserică. Era aproape imposibil să nu ne şi revedem după această mare împrăştiere, şi de ce să nu spunem, aveam şi lansarea revistei „Spinul” Nr.12, revistă care încheie acest an şi ne bucură că fiinţează deja de trei ani. Ca să zicem aşa, redactorul nostru şef, şi cred că şi noi, ne dorim ca revista noastră să fie cea mai bună. În afară de conţinutul ei în epigrame şi proze, care sunt în evident progres, se mai fac propuneri de-a menţine coperţile la aceiaşi culoare pentru un an întreg. O altă propunere este de-aş denumi fiecare membru al clubului epigramele sub un titlu, acesta poate fi unic sau schimbat la fiecare număr. Va fi ca o eventuală personalizare a spaţiului fiecăruia din revistă şi să-i aflăm şi un motto specific acestui tip de publicaţie.(Anton Pann, ne propune câteva:”Toate merg după neam”, „De multe ori limba taie mai mult ca sabia”, „Limba îndulceşte, limba amăreşte”, „De sărăcie nu-mi pasă că şade sub pat acasă”, „”Săracul n-are nici haină, nici la inimă vreo taină”, „Sarea-i bună la hiertură însă nu peste măsură”, „Sau taci, sau zi ceva mai bun decât tăcerea”,”Na-ţ-o frântă că ţi-am dreso”). Pe lângă materialele cu specific ale revistei noastre, sunt aşteptate şi alte creaţii, care pot fi de altă natură a genurilor scrise din partea fiecăruia. Un lucru care la iritat pe Domnul Şiman a fost faptul că nimeni n-a ţinut cont de calendarul revistei, unde era necesar de propus omagierea colegilor care împlinesc „vârste rotunde”. Nefigurând în acest număr „ăia”, rămâne ca să fie trecuţi în numărul următor.
De serviciu la citit creaţiile, a fost domnul Bodnar Mihai, care ne-a prezentat 11 epigrame, considerate de domnii care au vorbit despre ele, drept bune, cu două mici înavertenţe. Cu tenacitatea-i cunoscută domnul Şiman a mai aflat şi ceva scăpări la ritm, dar toată lumea a conchis că este o evoluţie în bine a domnului Bodnar lucru plăcut pentru fiecare.
Până aici, desfăşurătorul şedinţei şi-a încheiat problemele propuse la „lecţia de zi”. Apoi s-au încheiat discuţiile şi propunere pentru viitoarea revistă, şi am primit o adresă, unde urmează să trimitem epigrame în Oltenia ca ele să fie găsite de cineva.
Domnul Şiman a dat girul aniversării celor 65 de ani care-i împlineşte domnul Ţâncaş şi după urări de bine, fotografii în doi, sau câţi încap într-un telefon, i-am cântat LA MULŢI ANI şi am trecut să-i facem pagubă. Ne-am bucurat mult de prezenţa domnului Micle. Cu toate acestea am avut şi un absent, pe Adi Fârte. La MULŢI ANI DOMNULE ŢÂNCAŞ şi multă sănătate!

Vorba ceea.”Din partea noastră era gata, alţi-ş permit amânări”, probabil că pot, dar este cam nepoliticos ca un lucru făcut de 12 oameni, o singură persoană îşi permite să le amâne bucuria strânsă de spinişti în această revistă, ca şi cum ar dispune de propria sa muncă. Poate chiar revista să fi fost aţa care ne-a atras, cu ceva timp mai devreme, în această zi de întâlnire pentru toţi membri Clubului, cum veneam de obicei. Domnul Şiman a deschis lucrările cu adresele şi materialele primite de la centru sau de la alte cluburi. Înainte de-a intra în treburile curente ale Clubului, membri Clubului nostru şi-au exprimat regretul pentru dispariţia umoristului, preşedinte de cenaclu la Bistriţa, Domnul Misiuga, personalitate admirată şi preţuită mult în tagma epigramiştilor.
Redactorul Şef al revistei EPIGRAMA, domnul Valerian Lică, în semn de preţuirea colegilor de club a trimis patru bucăţi din cartea proaspăt scoasă de domnia sa Licăriri valeriene, pentru colegii Şiman, Bud, Filip şi Găinariu, cu precizarea că unde se vor întâlni la festivalurile “epigramei” vor primi şi autograful domniei sale.
Astăzi, rândul la citit de epigrame a fost al doamnei Aurelia Velea care ne-a prezentat 11 epigrame ce au fost discutate de domnii Filip, Mircea Micle, Bodnar, Bud şi Şiman, şi dintre doamne de către doamna Găinariu. Dânsa a primit câteva cărţi şi de la Dr. Elis Râpeanu, cărţi cărora li se vor face unele recenzii, altele vor fi înmânate celor cărora le-au fost adresate. Întrucât în cronica pe care o scrie subsemnatul exista propunerea ca şi tipăriturile noastre să aibă aceeaşi soartă ca ale cărţilor, pe care le primim la club pentru popularizare, Domnul Şiman a dat ca sarcină Domnului Micle să facă o analiză critic a Nr. 7 din revista noastră “Spinul”, şi probabil că în funcţie de timp şi spaţiu se va satisface şi pretenţia de-a se recenza cărţile noastre, am vrut să scriu :”şi în revista noastră” dar se pare că vor fi recenzate “doar în revista noastră”. Părerile au mai continuat şi după aceea şi s-au potolit doar în faţa mesei oferite de domnul Filip care îşi serba ziua de naştere a domniei sale, zi care a început în clubul nostru cu mult cunoscutele, dar îndrăgitele urări de LA MULŢI ANI, s-au prezentat aceste urări verbal de fiecare după care s-a cântat refrenul oraţiei specific într-un astfel de moment. Nu ştiu câtă plăcere i-am făcut noi domnului Filip cu aceste urări, dar dânsul ne-a “rupt gura” cu ceea ce a pus pe masă. Toate bucatele au fost apreciate la valoarea lor, dar ţuica, acest produs realizat chiar de sărbătorit, a fost deosebită. Faptul că am întârziat mai mult ca de obicei la această agapă, arată preţuirea membrilor clubului pentru acel căruia i-au dat întreaga lor încredere în elaborarea revistei şi dânsul este persoana care de cele mai multe ori aplanează discuţiile pe marginea unor înterpretări greşite care mai apar în epigrame. Domnia sa mai ajută şi pe acei care-l solicită în refacerea unor epigrame. Aici am relatat mai multe, dar concret, atunci nu s-a vorbit atât, deoarece eram foarte preocupaţi de-a face faţă îmbelşugatei mese. Alături de toţi membri clubului, din tot sufletul vă urăm încă odată :LA MULŢI ANI ŞI SĂNĂTATE DOMNULE FILIP!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Toate au rostul lor, numai că, chiar dacă nu este treaba tuturor, cu atât mai puţin cea a muritorului de rând, observă că de fapt nu se întâmplă mai nimic în ţara asta. O mică inavertenţă, se mişcă lucrurile care duc spre un trai mai bun, acel trai fluturat pe steaguri portocali şi roşii, trai votat în parlamentul României, prin legi pe care ei nu le respectă. Au ieşit câţiva mai buni de gură care “negociază” dar nu dau nimic, ba ministrul care are titulatura de “al protecţiei familiei”, iese pe post şi urlă cât îl ţin…..că nu vor mări salariile, el care este “ministrul protecţiei” s-a transformat în cel al ”propagandei” dispreţuitoare faţă de omul muncii, faţă de pierduţii sorţii, pensionarii.
Cu toate acestea, toţi cei nedoriţi de electorat, personae care au fost deputaţi, miniştri şi şefi de partide, care n-au fost agreaţi de poporul roman, deci nu le-au dat voturile acestor indivizi, acum, din partea conducerii politice, asemenea personaje, care le erau “duşmani” cu câteva luni în urmă, primesc posturi uneori mai bune decât au avut când erau chiar la putere. Oamenii care şi-au pierdut mandatele prin alegerile trecute, să nu vă imaginaţi că stau la colţ cu mâna întinsă, sunt secretari de stat, directori de regii şi mai nou sunt afişaţi pe noile liste de europarlementari, salariaţi ai Europei cu …salarul care-l au.
Veţi spune că acestea erau datoriile lor politice, de ale noastre nu zice nimeni nimic, dar, după cum îmi spunea cineva, nu poţi fi ales în nici-o funcţie, dacă nu ai o familie mare, familie care după alegeri vor dobândii funcţii care să fie cel puţin după inteligenţa ultimului “fin” botezat. Aceste lucruri se mestecă acuma, şi e grabă mare, până nu vin alegerile prezidenţiale deoarece nu se ştie…cum vor ieşi acestea, cu toate că şeful aproape zilnic “fuge” până la “partidul” lui să se mai informeze de ratingul domniei sale.
Cine ar citi aceste rânduri, ar putea crede că sunt adevărate, uitând de fapt că astăzi este 1 aprilie.
Cu bine domnilor
Toma G Rocneanu