Aurul la romani era AIJRUM (asum). care devia din sanscrita „USHASA” (aurora), avand si o forma prescurtata “OR” (lumina). Spaniolii ii spun –„ORO”, englezii si americanii “GOLD”. suedezii “GULD”. rusii “ZOLOTO”, ungurii “ARANY”. in ebraica “ZAHAV”. avand un derivat “TZANAUV” care inseamna stralucire, chinezii “DZl-DZE” sau numai “DZIN”. in japoneza este “SCH1N-TH1”, in sfarsit francezi-i spun “OR”. Ca o paralela, nici argintul nu face exceptie de la regula in aceasta privinta. Astfel in limba sanscrita denumirea argintului este “ARGANTE”. in latina “ARGENTUM”, in limba franceza “ARGENT”, in germana “S1LBER”. in engleza “SILVER”. in rusa “SEREBO”. in limba maghiara “EZUST”. in limba spaniola “PLATA” si nu am putea incheia, tara a aminti ca. datorita bogatiilor sale in argint, ARGENTINA si-a luat numele lui, ca si California care, candva era “GOLD LAND” sau “ELDORADO”.
Daca aceste metale nobile, cunoscute inca din “copilaria” civilizatiei umane, au manifestat atata atractie si au facut atatea mutatii in viata popoarelor, era lesne de priceput ca cine are aur are putere si, puterea de-a dispune de altii (parca acum e altfel?) dupa bunul lor plac. Cum altfel ar putea fi “luata” butada lui Filip I – Macedoneanul, care era descendentul unui popor mic si bogat in aur. a infiintat un imperiu spunandu-le curiosilor: “Magarii mei, cu sacii de aur in spate, trec portile tuturor oraselor!” De aici apare problema: “Cum putem, sa avem mai mult aur?”
Plumbul a fost folosit din cele mai vechi timpuri incat este imposibil delimitarea precisa a datei considerate “de descoperire” a lui. Fiind usor de prelucrat si de gasit, s-a folosit atat la confectionarea bijuteriilor cat si in industria alimentara, material de razboi, aliaj in diferite compozitii si multe alte intrebuintari. Exista dovezi ca in Egipt, plumbul se folosea cu patru milenii inainte de Hristos la podoabe, constructii de sarcofage, statui, vase. table, inscriptionari, etc. in Mesopotania, langa Ninive s-au gasit inscriptii pe table de plumb.
Romanii l-au folosit la aductiuni de apa. bai si altele. Atat romanii, cat si grecii antici foloseau plumbul ca material de razboi.
In Evul Mediu, foarte multe case se acopereau cu plumb, acoperisuri care dateaza pana astazi. Multe dintre ele erau acoperisuri de biserici si cladiri mai importante.
Plumbul intra in compozitia aliajelor, foarte timpuriu. Diodor din Sicilia si Herodot. mentioneaza in lucrarile lor cu caracter istoric, despre obiecte din plumb confectionate de celti si de chinezi. Plumbul are si astazi o utilizare foarte larga.
Daca plumbul era si este pretutindeni, despre zinc nu putem spune acelasi lucru. Cu toate ca in natura zincul este alaturi de plumb, in antichitate el n-a fost cunoscut decat intamplator, ca produs secundar la unele topitorii. O prima mentiune o face George Agricola in cartea sa. precizand: „la cuptoarele Gostar, la turnare curge mai intai un lichid alb”.
Dupa 40 de ani, Lohnyas mentioneaza intr-un raport ca: “in timpul topirii. Iar peretele din fata si in crapaturile calei, se aduna un metal numit zinc sau conterfey”.
Aici apare cuvantul “zinc”, care a mai fost mentionat si de Strabon in anul 7 era noastra. Studiind cu atentie lucrarile vremii, specialistii au concluzionat ca alchimistii arabi din secolul al IX-lea, care vorbeau despre o “piatra chinezeasca” sau “fier chinezesc”, vorbeau tot despre zinc. Olandezul Van Sinschaten, in anul 1596 vorbeste despre un metal “colaem” sau “cositor italian”, care posibil sa fie tot zinc.
Englezul Champion, a facut prima fabrica in 1740, langa Bristok, pentru prelucrarea zincului. Zincul a fost produs ca produs secundar si in alte parti ale lumii. in Dacia, o bucata de zinc, purta denumirea de IDOL, iar in Rodos s-au descoperit doua bratari de argint umplute cu zinc. in insulele Samos s-a gasit o statueta. in Pompei, Leger povesteste in anul 1876 ca a descoperit un fronton din zinc, dar Coley ajunge la concluzia ca singura piesa de zinc curat este o placuta dreptunghiulara de 45×65 mm. cu o grosime de 0,5-0,55 mm, gasita la Agora in Atena si datata secolul IV-III i.Hr.
Acest fapt, ca zincul nu s-a folosit si in vremuri mai vechi, se datoreaza proprietatii sale de-a se topi la 419 grade C si fierbe la 907 grade C. in cuptoarele unde se topeau minereuri complexe, se forma si zinc dar la acele temperaturi ridicate, el se transforma in… fum albicios.
in acel moment, usa clasei se deschise si directorul adjunct al scolii se adresa doamnei Elvira

– Ai perfecta dreptate, dar noi trebuie sa vedem si ce poate fi in clasa aceea, daca din ea pot genera asemenea manifestari, cu adevarat nocive! in alta ordine de idei, Felicia e fata noastra si nu cred ca educatia ei, care noi i-am facut-o, sa nu se fi prins nimic de ea, de aceea consider ca tu, tatal ei, nu trebuia sa-i “arunci” asemenea vorbe, deosebit de jignitoare, atat pentru ea, cat si pentru noi parintii ei.
– Nevasta, tu in aceste momente incerci sa-mi dai “explicatii” la ce eu am vazut cu proprii mei ochi?!
– Tu ai vazut ce ai vazut, dar de inteles nu ai inteles nimic!
– Vrei sa-mi dai a intelege ca a-ti da chilotii jos in fata unui barbat este doar o miscare premergatoare inainte de a-ti lua taiorul si a iesi in oras?! De ce incerci sa deturnezi lucrurile? De ce-mi era rusine la fetele altora, acum ma impiedec in propria-mi casa si la. fiica mea?! Tu crezi ca acesta-i un lucru firesc, normal?!
– Domnule, lasa-ma sa-ti spun, sa-mi termin si eu fraza, pe urma iti ascult si eu toate lamentarile!
– Poftiti, doamna!…
– Fetele la varsta ei. au un curaj nebun… Practic, simtindu-se protejate de familie, n-au simtul fricii. Nu sunt constiente ca “iesirea in lume”, poate fi uneori si o nenorocire. O fi varsta, o fi nesabuinta, nu stiu? Pot sa-ti mai spun ca o colega de-a ei, profitand de faptul ca profesorul de chimie s-a imbolnavit si unei colege de-a ei “nu-i mergea” chimia, pe perioada cat a lipsit profesorul se prezenta ea, inlocuindu-si colega. Cu alte cuvinte facea substituire de persoana. La reintoarcerea profesorului, si-a dat seama de fapta respectivei eleve. Cam la acest fel de “joaca” am fost si noi spectatori. Erai aici, ai vazut si tu… daca doi oameni doresc sa faca dragoste, normal stau aproape unul de altul… se mai mangaie… se mai pipaie… dar ce am ajuns sa-ti spun eu cum se face dragoste?! Ceea ce tu ai vazut, era doar un striptease facut de fata-ta care-i examina reactiile lui Liviu, saracul si caruia-i starnea poftele. Ori vrei sa spui ca tu altceva ai vazut?! Jocul, evident este periculos si ar fi fost si mai periculos, daca Liviu ar fi avut alta varsta. Nu recomand nimanui “testarea” barbatilor la asa ceva, dar acesta era lucrul ce l-am vazut noi doi, nu?!
– Nu, eu nu am vazut num ic! Lasa-ma in pace!
Defulat, cu toate aceste probleme pe cap, pleca sa-si vada de ale lui. Nu si-ar fi inchipuit vreodata ca fiica lui va fi aceea care sa-si asmuta colegii, cu trupul ei, pentru a le studia reactiile si a fi convinsa ca ea este placuta, dorita si ca este asa precum isi dorea, SEXI… Mai auzise el ca unii barbati isi incearca farmecele cu diferite femei, alegand-o, vorba vine, pe cea care el crede ca i se potriveste mai bine.
Posibil ca si femeile sa aiba asemenea metehne, de-asi proba farmecele, pe diferiti indivizi, ca sa fie sigure ca sunt placute, ca sunt sexy… Uite ca acum si fetita lui are asemenea vanitati… adica, de asi proba propriile farmece pe un baiat, care pana acum nu i-a dat atentie. Toate aceste meditatii facute de unul singur l-au aruncat in alte meditatii, vorba unui coleg mai pesimist, care in ceea ce priveste realizarea profesionala spunea: “Este trist, dar aproape fiecare om, in viata lui este nerealizat, fata de gandurile, visele si dorintele lui dintotdeauna. Realizarea profesionala nu se face dupa visele noastre, ci dupa comanda sociala, dupa indicatiile familiei, uneori din pura intamplare si spre amuzamentul tuturor, chiar dupa moda.
Constati ca omul care are ori a avut pamant, nu si 1-a dorit niciodata, ba nu de putine ori il uraste, el fiind cauza tintuirii sale in acel loc…
Cel ce n-a avut niciodata pamant, 1-a purtat in suflet toata viata, pretuindu-l si adorandu-1, de cele mai multe ori, pamantul altuia si niciodata al sau.
Alte persoane, isi doresc foarte mult satul, el ramanand “ancorat” pret de-o viata intr-un bloc. cu nu mai stiu cate etaje…
Pe cel ce si-a dorit orasul il vom gasi si acum intr-un sat cu nume prea putin important. Neinsemnat este si sufletul sau acum, cand cu toate ca si-a asezat pruncii la casele lor, el nu a incetat sa-si doreasca mirajul orasului.

Daca totusi prin absurd le-ai putea indeplini macar acum aceste dorinte de-o viata, ti-ai da seama ca de fapt ai adancit si mai mult ranile sufletului, a amintirilor. in aceasta noua viata unde el nu are si n-a avut niciodata radacini, nu se va adapta, se va simti in plus, va avea continuu senzatia ca toti ceilalti stiu ceva ce el nu va sti niciodata, ca toti oamenii comploteaza la spatele sau, ajungand la concluzia ca nici aici nu-i de el… Dincolo n-a dorit sa fie, aici nu-i este locul, unde-si mai poate afla linistea? Poate in singurul loc, unde vom fi chemati pe rand, unul cate unul…
in aceasta viata, nu de putine ori ai si satisfactii. Ai facut o munca ce ti-a adus satisfactii, ai muncit cu spor, realizand ceva… o casa, un lucru care pretuieste mult pentru tine, o casnicie fericita, un copil reusit, poate chiar mai multi, o eventuala achizitie considerata minunata. in acest caz, punand in balanta dorintele, pe deoparte si realizarile acestora. in cealalta parte, reiese in final o viata framantata, viata unui suflet de pe acest pamant. Zbaterea noastra, de cele mai multe ori nu-i singulara. Alaturi de noi se mai zbat si batranii nostri, parintii nostri, profesorii nostri.”
Adevarate sun toate aceste “spuse” ale colegului, dar numai cine a circulat prin Bucuresti si-a dat seama ca, intreband un bucurestean, cum poti sa te deplasezi sa ajungi la o anumita adresa, constati cu stupoare, ca el nu-ti raspunde cum ar trebui sa procedezi tu ca sa ajungi acolo, ci iti expune cum procedeaza el, ca sa ajunga acolo…
Cu alte cuvinte, cum stie el, ce cunostinte are el in acel moment, despre mijloacele de transport din Bucuresti….
Tot in acest fel, multi parinti, multi profesori isi indruma copiii dupa calificarea lor, dupa deosebita experienta a vietii lor, sfaturi care copii, tineri, aproape ca le “destainuiesc” ca-i plictisesc cu ele, cu asemenea sfaturi, de “viata”, care sunt de fapt: trairile parintilor, ale profesorilor, ale… sfaturi care ei considera ca nu le sunt de nici un folos. Ce nu stiu acesti “atotstiutori” ca de cunostintele lui de viata, medicale sau tehnice, de reactiile lui, in unele momente ale vietii, pot prelungi, ori salva, viata celor dragi, copii, sotie, prieteni. Tinerii ar trebui sa-si de-a seama ca cel mai important lucru in viata este, valorificarea cunostintelor primite, de la ori cine si exploatarea lor la maximul, pentru a realiza unele randamente in varii domenii. E trist cand un tanar nu-i constient ca un parinte sau un profesor care “a invatat sa invete” ii poate mult usura zilele vietii, si viata insasi nu-1 va putea “prinde” pe picior gresit, va fi pregatit.
Cu toate acestea, problemele tanarului, pleaca de la el, de la cunostintele lui, sanatatea lui, de la averea lui, temperamentului lui si capacitatea Iui, posibilitatile lui in felul de-a angaja o anumita lucrare la un moment dat. Posibilitati care aproape niciodata nu sunt la fel cu precedentele, sau cum a invatat, de la cine a invatat.
Chiar daca “dascalul” si “ucenicul” pleaca de la aceiasi parametri, rezultatele ar fi diferite. La inceput ar castiga experienta, cu timpul si cu noi cunostinte, va castiga tineretea.
Asa ne zbatem si intr-o casnicie, langa o fiinta care ne este sot si, dupa zeci de ani de coabitare, ne dam seama ca inca nu ne cunoastem pe deplin. Cum sa ai atunci pretentia, ca sa fim intelesi sau “copiati” de proprii nostri copii, in educatia ce le-o facem si-n indrumarile ce le dam, cand noi, dupa anii traiti impreuna, considerand ca unele lucruri sunt intr-un fel, constatam cu stupoare ca sunt… altfel. Aceste bulversari ale vietii, te duc uneori la gandul ca ti-ai ratat viata. Ca lucrurile nu stau chiar asa o dovedesc realizarile tale de pana atunci. Nu esti un ratat social; ci doar un ratat al propriului EU. Un ratat intim, care, in momentul in care si-a dat seama de acest lucru, cu sufletul unui om care a suferit o pierdere ireparabila, cauta sa-si impinga zilele cate i-au mai ramas de trait, in indiferenta. in nimicnicia in care-a trait.
Sa fi ajuns si el, sa nu fie capabil sa-si inteleaga propriul copil? se tot gandea Todut, dupa ce recapitulase mental peroratia colegului, astazi pensionar. Oare deja ajunsese un refulat in viata copiilor? S-ar fi putut ca incidentul de la ora de dirigentie sa nu-i fi permis o judecata limpede a situatiei create la el acasa…
Acolo, materialul ce trebuia expus, s-a frant la jumatate… Initial intentiona sa faca o expunere de vreo 20′, interesul pentru aceasta tema, in acel moment, fiind oarecum mai aparte, situatie creata si de faptul ca ora era “deschisa”, l-a facut pe Todut sa renunte la “expunerea libera” si sa-si pregateasca un material foarte documentat, material care s-a bucurat de o buna audienta, daca directorul adjunct n-ar fi intervenit asa… Elvira l-a “sunat” si si-a prezentat scuze, in numele ei si a directorului care, afland de ora ei in ultimul moment, n-a mai putut reprograma sala si clasa respectiva. In final, l-a rugat frumos sa vina si sa-si termine expunerea poimaine.