“Fii fericit cat poti si sufera cat trebuie”

Toma G. Rocneanu – un prozator care innobileaza mineritul prin dragoste

Toma G. Rocneanu este printre putinii, daca nu singurul scriitor contemporan, care abordeaza tema mineritului, altfel decat am fost obisnuiti sa o cunoastem.
Demersul sau epic innobileaza munca si oamenii adancurilor, dintr-o perspectiva larga, tandra si in acelasi timp nepartinitoare. Fie si numai din acest motiv, ortacii maramureseni, si nu numai, i-ar putea fi recunoscatori, asa cum recunoscatori i-ar putea fi toti cititorii, mai ales din tagma politica, obisnuiti cu prejudecatile de tip “mineriade”.
“Breasla lor, a minerilor este o societate mai aparte, minerii fiind oameni cu un real simt al dreptatii si cu o opinie publica puternica…” noteaza undeva autorul. Romanul de fata, prin personajul sau principal, Todut, ne poarta intr-o lume parca iesita de pe icoanele de sticla ale ardelenilor, intr-un peisaj aspru, dar umanizat de oamenii lui, cu toate avatarurile unei vieti-calvar, a unei vieti care, daca nu sti s-o imbratisezi, te sufoca ea, iremediabil. Este urmarita copilaria eroului petrecuta intr-un spatiu arhaic si modern totodata, dintr-o asezare minereasca de la poalele muntilor Rodnei, pana la implinirea profesionala. Accentul este insa pus pe sentimentul biblic, parca: Daca dragoste nu e, nimic nu e! Ca si in romanele anterioare, autorul urmareste viata oamenilor adancurilor, de la minerul simplu la director general, cu obiceiurile specifice acestora, dar mai ales viata afectiva’ a personajelor. Finii rosu al cartii este insa cea a iubirii ca realizare plenara, dincolo de iluzii, dezamagiri. Nimic nu este gratuit in proza lui Toma G. Rocneanu. Scriitura este fireasca, fara inflorituri stilistice, verbul curge lin sau tumultuos in functie de starea sufleteasca a eroilor.
Autorul are stiinta zicerii, fara a fi ostentativ, fara a cauta sa revolutioneze limbajul literar, fraza este sfatoasa, batraneasca, adica inteleapta, grava; filosofia celui pentru care eternitatea se opreste la gura minei, sau nu se mai opreste niciodata. Cartea, in acelasi timp poate fi considerata si un document literar, sunt urmarite obiceiurile, traditiile lumea pre si post decembrista, morala, educatia, inclusiv micile meschinarii ale politicii locale. Intr-un cuvant, un roman care ne obliga sa-i privim pe mineri cu alti ochi, cei ai afectiunii si intelegerii.
Ion Burnar
Amintirile care-1 seduceau mai mult pe Todut, in aceasta linistita dupa amiaza, erau intamplari din copilarie. Si cati nu ne intoarcem cu nostalgie si placere la frapanta noastra copilarie? Linele dintre ele, erau vesele, copilaresti in adevaratul sens al cuvantului, altele grave, cu repercusiuni in dezvoltarea ulterioara, a fostului copil. Toate sunt amintirile noastre, toate ne-au calauzit, intr-un fel sau altul, viitorii pasi, viitoarele actiuni…
Acum, in acest moment, il obseda o intamplare mai aparte.
S-a intamplat cam pe la varsta de zece ani… Locuiau intr-un sat de munte. Taica-sau lucra in mina, la trasul vagonetelor cu calul. De avut, aveau doi cai, dar in mina, foloseau doar unul cate o saptamana, dupa care-1 schimbau, cu celalalt, altfel calul orbea.
Asa se face, ca pe langa casa, intr-o saptamana aveau un cal, iar in cealalta saptamana altul, cu ei rezolvandu-si problemele gospodaresti ivite intre timp.
intamplarea despre care-i vorba, s-a derulat intr-o toamna tarzie, asteptand ninsoarea ce urma sa cada peste sat. Acolo, in acel sat de munte, cand ninge, muntenii asteapta… Asteapta sa vada cate zile va ninge… Cat de mare va fi stratul de zapada…

Gheorghe i-a cunoscut pe tineri, ar fi putut sa-i “aranjeze” si el, ca mai aveau “datorii” prin satul lor, dar odata pornita razbunarea-ti macina toata viata, schimba sensul vietii si nu de putine ori, platesc vieti nevinovate. Stia ca unul dintre ei era mort dupa Ioana, dar nu si Ioana dupa el. Cu ei daca-ti pornea-i viata in ura si batai, nu se termina niciodata, antrenand din ce in ce mai multi oameni, poate mai multe crime. A fost prea frumos sa fie adevarat, dar nici chiar parintii lui, inca nu sunt de acord sa “ia fata din alt sat”, despre altii…
Gheorghe s-a straduit mult s-o uite pe Ioana, sa-si potoleasca aleanul. Reusit-o, n-a reusit numai Dumnezeu stie, dar nici aceea nu era o afacere, sa mori cutitat intre sate… Trecutu-i-o sau nu i-a trecut dragostea pentru Ioana, nu s-a aflat, dar s-a casatorit cu femeia ce-o are si acuma, cu Maria.
Si casnicia lor era ca si celelalte. Nici mai buna, nici mai rea ca a altora, ei traiesc in buna intelegere si respect.
Despre Ioana stia ca s-a casatorit in satul sau, cu un barbat vrednic care n-a fost in grupul “sfatuitorilor”, si nu era vorba nici de tanarul care era “mort dupa ea” pe vremea “lor”. Nesansa Ioanei a fost ca sotul ei, doborand un copac, intr-o iarna, a alunecat sub el facand-o pe Ioana vaduva. Poate ca Gheorghe s-o fi uitat pe Ioana, dar Ioana nu 1-a uitat pe el, chiar si dupa atata timp. Zile in sir, dar mai ales nopti, lungi de iarna si de nesomn, ii chinuia gandurile, il stia ca-i insurat, dar stia ca n-are copii, cu toate acestea nu indraznea sa se “afiseze” in satul lui si un lucru nu lipsit de insemnatate, nu stia dac-o mai iubeste.
De necrezut,.dar aceasta femeie, care pana acum nu mai stia nimic de Gheorghita, incepea sa-si realimenteze fosta dragoste, de una singura, neinteresand-o si parerea barbatului in cauza.
Obsedata de aceste ganduri, i-a venit o idee diabolica. A inceput sa bata toate manastirile, toate lacasurile sfinte si de rugaciuni, sperand sa poata cineva sa-i infaptuiasca minunea, sa ii redea pe Gheorghe inapoi. Dupa acest periplu, neavand rezultatul dorit, a
inceput un altfel de turneu in care erau inclusi toti vindecarii, pe toti aceia care aveau, sau sustineau ca, au puteri deosebite… Nici un rezultat…
in mod normal dupa atatea incercari si cheltueli, multi s-ar fi dat batuti, da, dar nu Ioana.
intr-un sat traia un batran care rareori avea placerea sa aiba cate-odata vreun musafir, consateni, niciodata. Acest lucru era asa datorita faptului ca omul a facut ambele razboaie mondiale, din care a scapat intreg si sanatos, si… singur… Dintre cati au plecat din sat, nu s-a mai intors nici unul. La intoarcerea de pe front, consatenii l-au tratat cu respect, respect care pe parcursul timpului s-a transformat in teama, aducandu-i-se invinuirea ca ar poseda puteri oculte… Unii mergeau mai departe spunandu-i in fata ca si-a vandut sufletul la dracu, ca sa-i apere viata in razboaie. Ce era adevar in aceste povesti nimeni nu stie, cert era ca a fost marginalizat de consateni si-si traia viata de unul singur nestiut de nimeni. Dorul Ioanei, a impins-o si spre acest om cu reputatie “sifonata” Ea nu considera deplasat sa-1 viziteze daca-i capabil sa-il aduca pe Gheorghita inapoi. Era atat de posesiva in dragostea ei oarba, incat nu-si dadea seama ca ce facea peste firea lucrurilor”… Si-a luat inima-n dinti, de nu era putin lucru sa fii vazuta ca intri la Baghia… Daca-1 are chiar pe dracu, mai stii ce poti patii? Cu toate acestea, Ioana s-a dus la Baghia… Ea atat stia ca ii trebuie pe Gheorghita… si pentru asta-i capabila de orice….
Nimeni nu stia discutiile purtate de cei doi, Baghia si Ioana, si nici pretul targului, important era ca s-au inteles si Baghia i-a dat invatatura de care avea nevoie, sa-1 aiba pe Gheorghe… Se spune ca Baghia, printre celelalte invataturi, i-a spus sa faca un obiect, in perioada dintre Craciun si Pasti. Nu conteaza ce obiect, nu conteaza nici daca-i tricotat sau confectionat din lemn, important este ca in fiecare zi sa faca ceva la el, dar mai ales cat timp dureaza confectionarea lui, deci intre Craciun si Pasti, nu avea voie sa vorbeasca cu nimeni, altfel totul e zadarnic… Cand veneau Sfintele Pasti, sa-si ia obiectul cu ea la Slujba invierii, si atunci dobandea puterea de-a vedea ceea ce unui muritor de rand nu i se arata. Vezi ceea ce Dumnezeu interzice oamenilor sa stie… Se spune ca Baghia i-ar mai fi spus ca, va vedea si lucruri din partea Satanei… atunci va vedea singura cu cine si la ce pret va face legamant, pentru voia ce-o are a implini…
Ioana si-a facut o bluza frumoasa in acel interval. Cu ea s-a dus la inviere… Timp de trei luni n-a schimbat o vorba cu nimeni. A fost un calvar dar acum nu-i pare asa greu acest lucru. in biserica, Ioana a vazut ce avea de facut si se pare c-a facut si “targul”, care ei i sa parut mai bun.

– Lenuta! Lenuta! Stai putin! Poate discuta cu vreun baiat, nu cred ca-i bine s-o
deranjam!
– E drept ca vine uneori un baiat, dar se cam cearta! Stai ca-ti spune ea si, pana s-o opreasca, Lenuta si deschisese usa apartamentului…
Todut era realmente fericit. Informatiile primite de la “botul de fata” i-au adus liniste si impacare in suflet. Cu toate acestea, era constient ca cel mai bun lucru ar fi fost… sa se duca la colegul sau unde a dormit… sa nu reamorseze lucrurile… dar nu se putea urni din loc, mai ales ca lucrurile au inceput sa se precipite… fetita a aparut insotita de fata care-a dorit-o de peste doi ani si acum o revedea… era imbracata in tinuta de oras, in negru… Fetita de atunci, era FEMEIE… si ce femeie!!!… Putini barbati, care sa nu fi intors capul dupa ea…
Cand a vazut Todut splendoarea de femeie din fata lui, implinita in toate, s-a gandit ca mare-i pacatul ca el nu se stie asa de credincios, ca sa indrazneasca sa-i ceara Domnului, MINUNATIA la care-si holba ochii in acel moment… Au schimbat cateva replici, si din cele spuse, reiesea ca ea n-a uitat “figura” cu filmul, si nici persoana care i-a facut-o, cu ceva timp in urma…
Todut fara sa “sara” peste aceste inconveniente, urzea deja un plan… Daca cu numai doua trei minute nu se considera demn de ea, acum aceasta problema era uitata si singurul lui gand era, cum s-o impace, cum sa procedeze ca aceasta IUBIRE a lui sa devina putin mai prietenoasa. in gandul lui credea ca n-ar fi imposibil de realizat acest lucru daca ar putea realiza o intalnire cu ea. intalnire in care poate Ea sa aiba mai multa rabdare, sa-i permita si lui sa-si exprime dragostea, sa-si reverse intreaga iubire ce-i poarta, sa-si poata cere scuze, si poate… s-o mangaie nitel ca se topea vazand-o! O dorea nespus de mult. incat era speriat, sa nu dea vreo replica, sau sa faca vreun gest inoportun care sa strice si putinul ce 1-a dobandit pana acum… ii era asa de draga, incat ii era frica sa-i spuna, de teama sa nu fie luat in deradere.
Doamne cum ar vrea sa remonteze cei doi ani de absenta… Ea era grabita sa ajunga la biserica unde se intalnea cu… prietenul ei…
Se pare ca prea devreme I-a cuprins entuziasmul pe Todut… Gandurile lui sunt greu de realizat. Cu sentimente greu definite, a asistat la plecarea iubitei, spre biserica, spre intalnire cu… El ramanand fixat in timp langa gardul ei. Pur si simplu ii venea sa se palmuiasca pentru “despartirea” de acum doi ani, dar mai umilitor ii parea faptul ca a revenit aici, acum, asa. Ce spera sa se fi intamplat? Doar nu era sa-l astepte pe un fugar sa-i dea voie sa discute cu alt baiat, el care… stie de fapt cum s-au despartit… De nu era asa de… apetisanta, poate o gasea si acum necurtata, dar asa… Apoi cand “glasul ratiunii” i-a spus sa se retraga, de ce n-a facut-o? De ce a insistat cand era logic ca asemenea femeie nu putea fi LIBERA… Si atunci ce spera el sa realizeze? Dandu-si seama de atatea incompatibilitati, s-a re ras la locuinta fostului coleg, acuzand o usoara “indigestie”, pentru a ramane singur cu necazul lui. necaz care singur si I-a provocat.
Probabil ca asta si merita. Poate se razbunau “celelalte iubite” pe el. I-a venit si lui randul… Toata noaptea s-a zvarcolit in pat. Dimineata, cearsaful de sub el era funie. Se pare ca nu ia mai ramas nimic de facut. Acest capitol din viata lui, probabil ca asa se incheie, gandea Todut, cu oarecare resemnare. Considerand ca nimic nu se mai poate, a trecut la rezolvarea problemelor pentru care, de fapt a venit. A plecat la scoala, a rezolvat cu problema actelor si… isi facea bagajul pentru reintoarcerea acasa. Expeditia lui de suflet, a fost ratata. Bine era ca macar nu stia nimeni dintre cunoscuti, despre ce acte a fost vorba, ca-ar fi fost de rasul lumii…
Cu sufletul oarecum impacat: “daca n-ai ce face, faci ce poti”, si-a terminat ce probleme si-a mai propus, si cu trenul de noapte, urma sa-si incheie atat de dorita intalnire, care s-a dovedit atat de infructuoasa pentru el. Si-a adunat ce mai era de adunat, s-a mai foit cat s-a foit prin apartamentul colegului, numai ca nu-i venea sa plece…
Considerand ca nimeni nu-i putea reprosa faptul ca dorea sa-si ia ramas bun de la fosta iubita, si se parea ca aceasta ar fi ultima lor revedere, tulburat, cu emotii de nestapanit, c-o inima care-i batea… in gat… s-a pus s-o astepte la intoarcerea de la scoala. Ieri la plecarea iubitei la biserica. Todut era preocupat de “baiatul” cu care era in discutie.