Gheorghe i-a cunoscut pe tineri, ar fi putut sa-i “aranjeze” si el, ca mai aveau “datorii” prin satul lor, dar odata pornita razbunarea-ti macina toata viata, schimba sensul vietii si nu de putine ori, platesc vieti nevinovate. Stia ca unul dintre ei era mort dupa Ioana, dar nu si Ioana dupa el. Cu ei daca-ti pornea-i viata in ura si batai, nu se termina niciodata, antrenand din ce in ce mai multi oameni, poate mai multe crime. A fost prea frumos sa fie adevarat, dar nici chiar parintii lui, inca nu sunt de acord sa “ia fata din alt sat”, despre altii…
Gheorghe s-a straduit mult s-o uite pe Ioana, sa-si potoleasca aleanul. Reusit-o, n-a reusit numai Dumnezeu stie, dar nici aceea nu era o afacere, sa mori cutitat intre sate… Trecutu-i-o sau nu i-a trecut dragostea pentru Ioana, nu s-a aflat, dar s-a casatorit cu femeia ce-o are si acuma, cu Maria.
Si casnicia lor era ca si celelalte. Nici mai buna, nici mai rea ca a altora, ei traiesc in buna intelegere si respect.
Despre Ioana stia ca s-a casatorit in satul sau, cu un barbat vrednic care n-a fost in grupul “sfatuitorilor”, si nu era vorba nici de tanarul care era “mort dupa ea” pe vremea “lor”. Nesansa Ioanei a fost ca sotul ei, doborand un copac, intr-o iarna, a alunecat sub el facand-o pe Ioana vaduva. Poate ca Gheorghe s-o fi uitat pe Ioana, dar Ioana nu 1-a uitat pe el, chiar si dupa atata timp. Zile in sir, dar mai ales nopti, lungi de iarna si de nesomn, ii chinuia gandurile, il stia ca-i insurat, dar stia ca n-are copii, cu toate acestea nu indraznea sa se “afiseze” in satul lui si un lucru nu lipsit de insemnatate, nu stia dac-o mai iubeste.
De necrezut,.dar aceasta femeie, care pana acum nu mai stia nimic de Gheorghita, incepea sa-si realimenteze fosta dragoste, de una singura, neinteresand-o si parerea barbatului in cauza.
Obsedata de aceste ganduri, i-a venit o idee diabolica. A inceput sa bata toate manastirile, toate lacasurile sfinte si de rugaciuni, sperand sa poata cineva sa-i infaptuiasca minunea, sa ii redea pe Gheorghe inapoi. Dupa acest periplu, neavand rezultatul dorit, a
inceput un altfel de turneu in care erau inclusi toti vindecarii, pe toti aceia care aveau, sau sustineau ca, au puteri deosebite… Nici un rezultat…
in mod normal dupa atatea incercari si cheltueli, multi s-ar fi dat batuti, da, dar nu Ioana.
intr-un sat traia un batran care rareori avea placerea sa aiba cate-odata vreun musafir, consateni, niciodata. Acest lucru era asa datorita faptului ca omul a facut ambele razboaie mondiale, din care a scapat intreg si sanatos, si… singur… Dintre cati au plecat din sat, nu s-a mai intors nici unul. La intoarcerea de pe front, consatenii l-au tratat cu respect, respect care pe parcursul timpului s-a transformat in teama, aducandu-i-se invinuirea ca ar poseda puteri oculte… Unii mergeau mai departe spunandu-i in fata ca si-a vandut sufletul la dracu, ca sa-i apere viata in razboaie. Ce era adevar in aceste povesti nimeni nu stie, cert era ca a fost marginalizat de consateni si-si traia viata de unul singur nestiut de nimeni. Dorul Ioanei, a impins-o si spre acest om cu reputatie “sifonata” Ea nu considera deplasat sa-1 viziteze daca-i capabil sa-il aduca pe Gheorghita inapoi. Era atat de posesiva in dragostea ei oarba, incat nu-si dadea seama ca ce facea peste firea lucrurilor”… Si-a luat inima-n dinti, de nu era putin lucru sa fii vazuta ca intri la Baghia… Daca-1 are chiar pe dracu, mai stii ce poti patii? Cu toate acestea, Ioana s-a dus la Baghia… Ea atat stia ca ii trebuie pe Gheorghita… si pentru asta-i capabila de orice….
Nimeni nu stia discutiile purtate de cei doi, Baghia si Ioana, si nici pretul targului, important era ca s-au inteles si Baghia i-a dat invatatura de care avea nevoie, sa-1 aiba pe Gheorghe… Se spune ca Baghia, printre celelalte invataturi, i-a spus sa faca un obiect, in perioada dintre Craciun si Pasti. Nu conteaza ce obiect, nu conteaza nici daca-i tricotat sau confectionat din lemn, important este ca in fiecare zi sa faca ceva la el, dar mai ales cat timp dureaza confectionarea lui, deci intre Craciun si Pasti, nu avea voie sa vorbeasca cu nimeni, altfel totul e zadarnic… Cand veneau Sfintele Pasti, sa-si ia obiectul cu ea la Slujba invierii, si atunci dobandea puterea de-a vedea ceea ce unui muritor de rand nu i se arata. Vezi ceea ce Dumnezeu interzice oamenilor sa stie… Se spune ca Baghia i-ar mai fi spus ca, va vedea si lucruri din partea Satanei… atunci va vedea singura cu cine si la ce pret va face legamant, pentru voia ce-o are a implini…
Ioana si-a facut o bluza frumoasa in acel interval. Cu ea s-a dus la inviere… Timp de trei luni n-a schimbat o vorba cu nimeni. A fost un calvar dar acum nu-i pare asa greu acest lucru. in biserica, Ioana a vazut ce avea de facut si se pare c-a facut si “targul”, care ei i sa parut mai bun.