Cum procedurile acestea pentru Sandu care avuse infarct nu dădeau roade, medicul i-a prescris “vană”. Totuşi, la bazinul comun cu 10 lei putea face oricine o baie de apă sărată caldă, apă care făcea ceva tensiune, atât din cauza temperaturii, cât şi a sării. Cum afară era frig, s-a decis şi Sandu să facă “un bazin”, chiar în momentul în care o femeie a leşinat şi toată lumea urla după doctor. Mai târziu a aflat că femeia vroia să se însănătoşească şi intrase a patra oră în bazin, în aceeaşi dimineaţă, lucru absolut interzis. Sandu a evitat bazinul dar, datorită faptului că încercând să caute pe cineva, a intrat la bazin. L-a decepţionat peisajul acelor băii făcute în bazin, cu bărbaţi goi, cărora le spânzură în faţă un maţ, ce cândva probabil era un penis. Mulţi cred că băile acestea întăresc orice. Vorbe…
S-au cunoscut cu alte două familii, în una dintre ele ambii soţi erau profesori şi aveau un copil, în cealaltă familie doamna era învăţătoare şi el profesor de matematică. Prima familie a cumpărat de la cineva biletul pe nouă zile din această cauză, administraţia nu i-a cazat. A “fugit “la Baia Mare, dar n-a mai putut aranja nimic şi s-au întors să-şi “cumpere” o căsuţă. În cea de a doua familie, probabil după o baie în “bazin” , el a făcut el o criză şi l-au spitalizat în Sighet. I-au cunoscut mai bine deoarece, orice probleme aveau, le aduceau lor copiii în îngrijire. De regulă, aceste lucruri le “aranja” băiatul lor, părinţii neştiind nimic de promisiunile urmaşului. Cum n-aveau ce face cu atâţia copii într-o cameră, chiar dacă a plouat, s-au hotărât să viziteze “domeniile lui Miron”, unul dintre primi miliardari de pe aici de după revoluţie. Au fost, i-au văzut domeniile, dar ceva nu părea în regulă, deoarece nu mişca nimic în nici un sector, în afară de o berărie unde a trebuit să poposească un timp, deoarece copiii au găsit un loc de joacă unde se simţeau în largul lor. După această vizită, copiii “ au luat lecţii de înot” în bazinul de afară cu apă sărată caldă.
Seara au dus copiii pe terasă, numai că au “stat rapid”, deoarece tineretul local ţine să-şi arate “posibilităţile” şi aproape seară de seară “trăgând” bere după bere trec cu mult hotarul bunei cuviinţe. Întorşi la hotel, a început o furtună care a adus noaptea mai devreme. A plouat toată noaptea şi s-au trezit în întuneric. La o reîntâlnire cu familia Flamă, ei le-au dezlegat misterul. Aici, pe Podişul Maramureşului furtunile fiind foarte violente, Întreprinderea de electricitate decuplează curentul. Nefiind curent n-au nici… proceduri medicale electrice! Dacă tot nu aveau energie electrică, au plecat în comună să caute o persoană care nu demult s-a mutat în acest sat, şi care înainte locuia în blocul în care locuia familia lui Sandu. Deci, aceştia erau a doua familie care a părăsit blocul în care au stat cu toţii şi acum, s-au făcut locuitori ai Ocnei Şugatag. Dar nu au avut norocul să-i găsească, aşa că, în timp ce soţia lui Sandu a plecat să-şi facă procedurile, copiii au plecat la bazin “să înoate”, el n-a mai urcat cele trei etaje până la cameră. S-a pus să se odihnească pe o bancă. Mai încolo, pe o altă bancă, era un personaj brunet, la 30 de ani, cu părul cârlionţat care citea o carte. Citea chiar o cartea scrisă de Sandu, care, observând acest lucru, a încercat o stare de emoţie deosebită, văzându-şi cartea în mâna unui om străin şi care o citea se pare cu plăcere.

Poate că acelaşi sentiment să-l fi avut şi Sandu, ca un poet maramureşean care, a călătorind peste hotare, a intrat în ţară pe le Timişoara. Plimbându-se prin frumosul oraş cosmopolit, a văzut în vitrina unei librării cartea unui confrate maramureşean. Fără să-şi de-a seama a strigat:”sunt acasă” Există într-adevăr emoţii care nu se pot explica. Aceste sentimente te “încearcă” atunci când tu, un începător ce baţi la poarta culturii româneşti, “te vezi în vitrină” alături de marii scriitori ai ţării, ai lumii. Sandu povestea că el a încercat asemenea stări emoţionale la vederea cărţii sale într-o vitrină, în care era “vecin” cu Panait Istrate. Sentimente unice, irepetabile, dar şi greu de redat spiritual. Emoţia care îl stăpânea era atât de mare că, neştiind cum s-o potolească, s-a dus în cameră unde probabil că dorea să-şi facă prizonier această nemăsurată bucurie.
În ziua care a urmat, ambiţionat de cei care se tot înghesuiau în faţă la orice tip de procedură Sandu, omul despre care povestim, s-a trezit devreme şi a luat numărul 1 la “ultrasunete” şi 2 la masajul facial. ”Ăia “ care se înghesuiau au ajuns “după” la proceduri, ceea ce parcă i-a supărat, simţindu-se frustraţi că n-au putut “să fenteze” pe cineva. După ora nouă, când şi-au terminat procedurile, doctorul l-a rugat pe Sandu să accepte o discuţie pe marginea cărţii sale, citite de dânsul, discuţie care s-a transformat în confesiuni destul de intime printre care şi faptul că directorul staţiunii a adus un doctor de la Sighet, un doctor tânăr cu care vrea să-l înlocuiască. Sandu a întrebat dacă directorul vrea să-l dea afară pe el, pe doctor. “Nu, domnule, mă pensionez”, i-a răspuns doctorul. “Trebuia s-o fac acum doi ani, dar n-au aflat pe nimeni cu care să mă înlocuiască. Acum, cu toate că am depăşit vârsta pensionării, ştiind că trebuie să plec, îmi vine greu. De treizeci de ani mă străduiesc să îndrept sănătatea maramureşenilor şi nu numai”. I-a mai povestit că are efectuat un studiu, o lucrare ştiinţifică de mare amploare pentru balneofizioterapia din această staţiune, care putea fi combinată cu nişte proceduri pe care el le-a prescris, dar la care n-a fost de acord “împuşcatul”, de fapt n-a fost de acord să-i aducă aparatura, în acele momente “conducătorul” pregătindu-şi stabilimentul de viaţă lungă. Stranie coincidenţă datorată unor întâmplări care nu se legau între ele, dar care, exploatând studiul lui, munca aceasta de peste treizeci de ani de observaţii şi cercetări personale, ar fi făcut minuni în domeniul sănătăţii şi al medicinii balneare. Acum acestea cercetări fiind pierdute, cine şi cât va mai pierde, cât va dura până se va reuşi, reluarea acelui studiu de o viaţă, pe care el cercetătorul şi medicul nu l-a putut materializa. Sandu-l asculta şi atunci i-au devenit credibile spusele colegului de serviciu, unul dintre cei doi pe care i-a întâlnit aici, şi care-i zicea că pe colegul lor de cameră, în primele două zile, ceilalţi trei îl scoteau cu căruciorul pe braţe, şi-l duceau la proceduri. “Acum, după 12 zile, uite-l cum merge, e tipul cu baston de pe alee”.

Deci, ceea ce i-a povestit medicul staţiunii nu erau crize de orgoliu, staţiunea aceasta este într-adevăr o “oază de sănătate” pentru un segment destul de mare de boli reumatice şi ar fi fost indubitabil mai mult dacă “cineva” va arăta un minim de bunăvoinţă. Povestea doctorului, în afară de faptul că era povestea ciclului vieţii fiecăruia, era şi o mare pierdere a vieţii unui cercetător, a unui om căruia nu i-au fost indiferente vaietele dureroase ale pacienţilor.. A sosit schimbul. Trebuie să plecăm!
S-au despărţit după aceste discuţii, ca doi vechi prieteni. De carte n-au discutat nimic. A fost pretextul unor discuţii care n-ar fi avut loc altfel. Se pare că doctorul şi-a dorit şi el o altfel de discuţie, cu o altfel de persoană, cu o descărcare copleşitoare de sentimente pricinuite poate de titlul unei cărţi care se numea ; “Tânjind după soare”. Bag seama nimeni nu-i scutit de-a tânji după astrul ceresc, indiferent cât de mult converg destinele noastre cu cele ale eroilor din romane. Sau poate că discuţia asta să fi vizat altundeva, poate doar a lua fiinţă această scriere, a încă unei nedreptăţi făcute unui contemporan al nostru şi după câte am înşirat, nu numai lui. Poate fiecăruia dintre noi.
Noul doctor nu era scutit nici el de probleme. Cumva şi-a făcut şi el timp pentru un pahar de vorbă cu Sandu. Se ferea de băutură, deoarece aceasta-l transforma în cineva cu care omeneşte era imposibil să ai orice raporturi în starea aceea. Doctorul Capătă, doctorul angajat să-l schimbe pe “bătrânul cercetător medical”, era un specialist în urologie specializat în Suedia. A mai făcut şi alte specializări şi domeniul lipoabsorţiei, domeniu care pe atunci la noi era un “ceva” de vis. Pentru o operaţie, care nu era aşa de complicată la rinichi, te tăiau jumătate. Acum, pentru unele din acestea, era suficient o gaură de şase milimetri prin care se puteau rezolva multe. De la absorţia grăsimilor depuse, la resorbţia unor pietre şi multe altele. Omul putea să spună că firea aceasta nestăpânită, care-l domina mai ales după ce bea, i-a adus divorţul şi despărţirea de copiii lui, mai ales că unul dintre ei are nevoie încontinuu de persoană medicală calificată lângă el. Acum directorul de aici l-a aflat fără serviciu, i-a promis postul, dar salariul lui este doar jumătate din cel al medicului care pleacă. N-a primit decizia de numire, dar, dacă ceva nu–i bine în staţiune din punct de vedere medical, toate se sparg în capul lui. Nici măcar în cabinetul colegului care pleacă nu are acces. N-are voie să comande medicamentele care sunt necesare în diferite combinaţii ale aerosolilor la procedurile pentru bronşite. Şi asta n-ar fi nimic, dar doamna administratoare i-a acceptat prietenia şi directorul i-a găsit împreună în camera ei. I-a făcut un scandal monstru. El a crezut că se răţoieşte la ei, fiindcă acele lucruri se petreceau în staţiune. Apoi a aflat că şi domnul director….din când în când îşi proba farmecele cu ea. E adevărat că arată bine femeia, dar dracu i-a cunoscut obiceiurile. Acum domnul director îi pretinde chirie pentru cameră şi abonament la cantină. Costurile acestea au fost convenite verbal, că pentru el, vor fi gratis, deoarece lucra non stop şi masa era una din obligaţiile de control ale medicului, s-o verifice înainte de servirea pensionarilor. „Aici am ajuns”, conchide medicul Capătă.