Dar dacă atunci, în vremurile de mult trecute,aceştia erau destul de repede ostracizaţi şi eliminaţi, acum, aşa cum o certifică Corpul medical, în afară de oportunişti, a mai apărut un flagel, greu de localizat în faza incipientă, care în final tot aceeaşi denumire o va avea. Este vorba despre bolile mentale sau nebunia. Acestea indiferent ce denumiri poartă paranoia, schizofrenie, demenţă, psihoză, sau alte forme au acţiuni nocive îndreptate înspre semenii din preajmă sau numai spre cel care este în suferinţă.. Aceste manifestări, mai nou, se găsesc la o mare pondere a populaţiei. Şi m-am gândit că ar putea fi încuibată şi la unele dintre persoanele care ne conduc, Ori s-ar putea ca unii numai să o simuleze. Ce m-a făcut să cred asemenea lucru, este că în diagnosticarea bolilor mentale, în fiecare dintre aceste forme de boală, una dintre manifestările individului este violenţa, (indiferent sub ce formă), apoi au senzaţii de persecuţie şi altele. Dacă urmărim pe unii dintre cei care ne conduc, comportă asemenea manifestări în fiecare zi. Cert este că boala se dovedeşte în expansiune şi o sesizăm numai când indivizii se manifestă ostil sau fără de logică. Ori dacă m-am hazardat şi am întrat pe un făgaş alunecos cu aceşti bolnavi, contrazicându-i. Fază foarte periculoasă în care ei devin violenţi. Violenţa aceasta, care ne aduce numai necazuri. Violenţă pe care unii o practică începând cu scrisul în diferite publicaţii, şi incitând, nu întotdeauna spre lucruri demne, bune. Se practică cu mult ”succes” şi violenţa în imagini, în vorbire. Dar ce să spui când cei mai buni specialişti în domeniu, îşi distrug propriile locuri de muncă, sau ramuri economice întregi, şi multe altele privatizate sau nu. Înainte violurile erau de regulă între oameni care se cunoşteau, dar nu se agreau. Prin asta doresc să spun că la originea unui viol, cu toate că tot viol este, exista oarecare “afecţiune”. Acum după ce violatori-şi satisfac pofta animalică, de regulă în grup, “distracţia”ce urmează este maltratarea victimei până la deces. Şi conducerile unor mari state “ comportă” asemenea violenţe şi războaie, cu alte ţări considerate de acestea ”vinovate” de nu ştiu-ce, violenţe a căror rezultat este imprevizibil. Guvernul nostru a aprobat un mare număr de clădiri de convalescenţă şi sănătate pentru aceşti oameni suferinzi, de asemenea manifestări de nebunie (este vorba de internarea lor spre refacere şi convalescenţă. Cea mai recentă s-a dat în funcţie la Cavnic). Dacă de asemenea persoane ar depinde numai ei, necazul nu ar fi atât de primejdios. Poate în cel mai rău caz persoanele bolnave mental îşi maltratează “doar” familia. Dar tot mai des unii ajung în funcţii de conducere, de unde sunt mai greu de depistat şi lumea din subordine devine cobaiul atrocităţilor lor. Ce-i enorm de periculos şi regretabil că de la ei, indiferent unde îşi manifestă boala, generaţia tânără preia, numai intoleranţa, violenţa şi metodele prin care “aceştia” fac corecţii, aplicându-le ca “postulate ale dreptăţii”, cui se nimereşte.

Americanii se tem de extratereştri, dar nu ăia ne vor ocupa. Datorită faptului că porţile acestor fenomene, a diferitelor forme de nebunie sunt destul “libere”, iar noi total deschişi în faţa lor, a “metodelor” lor de “lucru”, vieţile si starea naturală a omenirii, sunt în pericol. Nu fac apologia nebuniei, nici nu voi spune că Armaghedon va lua această înfăţişare, dar ceva se întâmplă dacă există legi care nu pot fi aplicate, există Ordonanţe care nu pot fi justificate nicicum. Războaie peste tot, când ar putea să nu fie niciodată. Atunci ce poate crede omul simplu, omul de bună credinţă din toate acestea, când vede că logica-i lăsată deoparte? Lucrul cel mai periculos este că se generalizează aceste apucături,şi suntem destul de indiferenţi cu toate că vedem că aceste manifestări cuprind deja mase. Cum poţi să tai toate pădurile ştiind cât rău îţi poţi face ţie şi întregii societăţi. Se uită şi văd că vin dealurile pe ei şi nu încetează să taie pădurile. Aşa se întâmplă şi cu apa, cu pământul, cu minele, cu tot ce altădată le consideram bogăţii şi patrimoniu, cu care ne mândream. Astăzi probabil că ne mai mândrim şi cu ce ne-a mai rămas din aceste lucruri, dar nu de puţine ori ne umilim şi la alţii şi pentru alţii, nu numai pentru noi şi pentru cei care-i avem în familie. De asta zic, faceţi ceva oameni buni până se mai poate, că astea toate numai de bunăvoinţa voastră depind. ŞTIINŢA a dat rezolvările adecvate acestor maladii şi formelor lor de manifestare. Adică să ne creştem prunci sănătoşi, credincioşi şi toleranţi care să repună ŢARA pe care noi am distrus-o, cu bună ştiinţă, acolo unde-i este locul. Pornirea aceasta se aşteaptă să fie dată de cine are şi puterea de-a o înfăptui. Aceasta este durerea noastră, dar ar fi prea simplu şi prea comod să etichetăm o întreagă societate, s-o blamăm, să-i criticăm lipsurile, după care liniştiţi să aşteptăm sa se reaşeze lucrurile. Apoi cine ne garantează că aceasta este cauza tuturor relelor care nouă ni se întâmplă. Mizând exclusiv pe această cauză, a nebuniei, am cădea în cealaltă parte, adică a judecăţilor simpliste atribuite unor perioade de timp scurse din viaţa unui popor . Ar fi prea simplu şi prea comod. De aceea trebuie să analizăm şi alte cauze. Un repurtat psiholog român, făcând o analogie a fiinţei umane în raport cu celelalte vieţuitoare ale regnului, a concluzionat, că omul de la naştere are o mai mare predispoziţie înspre rău, înspre acţiuni violente, decât înspre bine. Că nu toate fiinţele umane sunt aşa,că nu toţi îşi afirmă aceste tare, acestea se pot estompa prin educaţia primită, prin cultura pe care a fost obligat să şi-o însuşească, cultură care l-a obligat să judece logic, lanţul de necazuri şi supărări care atrage după el RĂUL. Aceste dezvăluiri se pare că lămuresc multe din lucrurile expuse aici, dar şi multe enigme ale vieţii. Toate aceste precizări, ne sunt dezvăluite şi de unele pasaje din Biblie, în care, aceste lucruri sunt ca o chemare la deşteptarea acelora, care încă mai pot să îndrepte lucrurile înspre bine. Era o vreme când lăudăroşii erau priviţi ca toţi mincinoşii. S-or mai fi rafinat că aceştia mint de fascinează, şi cei din jurul lor, drogaţi parcă, îi ascultă, îi votează cu toate că ştiu, că n-o să le dea nimic de pomană.

De aici reiese că fiecare în parte trebuie să facă câte ceva bun, pentru dobândirea bunului general, bunului tuturor. Deci toate depind de noi. Şi dacă se mai poate şi încă nu-i prea târziu, să începem oameni buni, să fim ceea ce trebuie să fim. BUNI. Oameni buni, părinţi buni, dar mai ales muncitori buni de care să aibă nevoie fiecare.
La aceste probleme probabil gândea şi Ion Şiugariu, cât de întortocheate sunt căile spre oamenii de valoare, dar mai ales cât de greu este acest urcuş, afirmarea valorilor,atunci când ne-a scris poezia:”ARDELEAN”

“Uitat în vreme şi bătut de vânt,
Trăiesc doar printre visuri şi poeţii.
Argat fără simbrie la cuvânt,
Mă cert cu fel de fel de precupeţi.

Mă asemăn cu minerii mei un pic:
Tăcut, îmi place pe cărări să urc,
Pe vârfuri – peste oameni de nimic
Şi singur la răscruci să mă descurc.

Şi tot ca ei, cu lampa de carbid,
Prin galerii înguste-mi place să străbat:
Prin piatră, drum în munte să deschid,
Să caut în adâncuri aurul curat…”

Cu aceste destăinuiri făcute într-o răsuflare de către Dan, s-a făcut linişte…ce fel de linişte?…
Baia Mare martie 2002